autocompasiune

Autocompasiune – Între Acceptare și Iubire de Sine

„Persoana care meditează asupra compasiunii față de toate ființele este beneficiarul nemijlocit al acesteia”. (Daniel Goleman)

Termenul de compasiune este, de multe ori, greu de descifrat pentru noi. O emoție situată undeva la mijloc, între tristețe și iubire, compasiunea implică câteva componente care fac ca existența acesteia să fie posibilă.

Compasiunea nu este una și aceeași cu empatia, și nici cu altruismul, dar conține aceste două emoții umane.

A empatiza sau a înțelege ceea ce simt ceilalți, motivându-ne astfel comportamentele altruiste – la acest fapt ne referim atunci când vorbim de compasiune.

A avea compasiune față de aproapele nostru, oricare ar fi comportamentele acestuia, este un lucru care nu poate fi forțat, pentru că, acesta ar trebui să vină de la sine. Așa cum nu putem forța pe cineva să ne iubească, nu ne putem forța să simțim compasiune pentru cineva.

Dar care sunt cauzele care ne fac să rămânem indiferenți la suferința altora, deși ne-am dori poate, de multe ori, să simțim altfel?

Ei bine, psihologia pozitivă – știința care studiază bunăstarea și calitatea vieții umane pozitive – susține că tindem să avem mai multă compasiune față de cei relevanți scopurilor noastre și mai puțină – față de cei pe care-i considerăm egoiști sau profitori de pe urma ajutorului nostru.

Compasiunea îndreptată spre alte persoane apare atunci când privim suferința celor din jur ca pe o neșansă, nicidecum ca pe o durere auto-provocată. A simți compasiune pentru cei din jurul nostru înseamnă, în primul rând, a le înțelege durerea, nu neapărat a o resimți pe pielea noastră.

Dar înainte de a simți compasiune pentru cei din jur, e important să simțim compasiune față de noi înșine, adică să fim buni față de propria persoană, să nu ne analizăm conform comportamentelor pe care le avem, ci în dependență de ceea ce suntem, să renunțăm la auto-critică și evaluare negativă, să renunțăm la credința că suntem singurii care trecem prin anumite probleme ale vieții, și nu în ultimul rând să conștientizăm și să ne detașăm de gândurile negative pe care le avem, renunțând la identificarea cu acestea.

E imposibil să avem compasiune față de alții, atâta timp cât nu avem compasiune față de noi înșine.

Să renunțăm la a ne identifica cu propriile comportamente – acesta e secretul autocompasiunii.

Și asta pentru că, comportamentele pot fi schimbate, acestea de cele mai multe ori fiind generate de propria percepție asupra lumii, personalitatea umană însă, cu bagajul genetic și emoțional venit în această lume, nu poate fi schimbată, ci doar îmbunătățită. Cu alte cuvinte:

Noi nu suntem comportamentele noastre, ci ceea ce facem cu ele, din momentul în care le conștientizăm.

Ființa umană nu este o piatră, ce nu poate fi modelată, am venit pe această lume pentru a ne auto-crea, cu ceea și din ceea ce ni s-a dăruit la naștere.

Autovictimizare, critică dură la propria persoană, credință fermă în nereușită, autoneglijare – de ce ne facem toate aceste lucruri nouă înșine? Oare toate aceste aspecte negative ne fac să ne simțim mai bine? Sau poate așteptăm cumva, ca lucrurile să fie exact invers?

Mi s-a spus de multe ori, când mi-am exprimat optimismul față de prezentul și viitorul meu și al altora că „e mai bine să privești pesimist lucrurile pentru a fi surprins atunci când vei primi rezultate optimiste”.

Poate că aceasta e o strategie psihologică a unor oameni de a se adapta la anumite situații, dar dacă avem așteptări negative, șansele ca rezultatele să fie pozitive sunt aproape nule. Și asta pentru că, programându-ne mintea asupra lucrurilor negative, aceasta va găsi toate „oportunitățile” posibile pentru a face ca acest lucru sa devină realitate.

E greu de realizat câtă putere are propria minte asupra vieților noastre, de aceea e la fel de greu de acceptat faptul că noi, într-o măsură mai mică sau mai mare, avem control asupra acesteia.

Auto-compasiunea, compasiunea față de cei din jurul nostru, acceptarea compasiunii venită de la ceilalți, optimismul, credința în reușită – toate aceste emoții pozitive (într-o măsură realistă) ne pot face mai mult bine decât ne-am putea imagina.

Și nu spun acest lucru, pentru că „trebuie să fim pozitivi”, și nici pentru că „totul este posibil când suntem pozitivi” – cum susține valul de pozitivism la care asistăm ultima perioadă – ci spun acest lucru pentru că studiile vorbesc, spun acest lucru pentru că bolnavii de boli cronice care se încarcă cu emoții benefice trăiesc de două ori mai mult decât ceilalți aflați în aceeași situație, spun acest lucru că, înainte de nevoia suportului social, avem nevoie de suportul nostru, de auto-compasiune.

Așteptări pozitive, credință în viitor, implicarea și acceptarea prezentului, perceperea evenimentelor stresante ca pe provocări pentru creșterea personală, empatie față de alții, înțelegerea și analiza propriilor comportamente – sunt lucruri realiste, puțin mai greu poate de implementat în viața de zi cu zi, dar nu imposibil.

Să facem din viața noastră una funcțională – aceasta este prima datorie a fiecărei ființe umane.

Este viața ta astfel?

Descarcă gratuit

ebook-ul "O călătorie în trei"

 

Să alegi doar cu inima, nu este suficient.
 
Să alegi doar cu mintea – nici atât.

Și asta pentru că fiecare dintre acestea,

alese separat, ne pot distruge.
 
O călătorie în trei - Tu, Mintea și Inima ta -

asta este cea mai importantă călătorie

pe care ființa umană o are de făcut.
 
Introdu mai jos adresa ta de email

și haide să începem acest drum împreună.
Prenume
Email

0 comments on “Autocompasiune – Între Acceptare și Iubire de SineAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *