cine sunt

Cine Sunt?

Cine sunt? – este întrebarea care răsună ca un ecou în mințile noastre, de multe ori când simțim că ne-am rătăcit.

Uneori este nevoie de o viață pentru a-ți da seama cine ești. Și astăzi când suntem întrebați cine suntem ne ia ceva timp pentru a răspunde prompt, fără a sta prea mult pe gânduri.

Eu am avut nevoie de mai mult de două decenii din viața mea pentru a afla răspunsul la întrebarea „Cine sunt?”. Și asta se datorează faptului că am lăsat părinții, prietenii, rudele și oricui nu îi era lene să mă definească. Am ajuns astfel, să mă privesc și eu cu ochii lor, în loc să îi determin pe ei să mă privească cu ochii mei.

Probabil că m-ai criticat deja în mintea ta când am spus că mi-am lăsat părinții să mă definească, pentru că „așa e normal să fie” te-ai gândit.

Da, așa e normal: părinții să-și lase copiii să înțeleagă cine sunt ei cu adevărat, pentru că părinții nu trebuie să trăiască prin copiii lor, părinții trebuie să îi îndrume pe aceștia să trăiască viața pe care și-o doresc, prin ceea ce îi face fericiți pe ei.

Părinții mei nu au știut acest lucru, iar eu nu am știut ce viață îmi doresc să trăiesc.

Cum să îți dea părinții dreptul de a alege drumul tău în viață dacă nici tu – cel care ești în slujba ta – nu știi ce îți dorești să faci și care este rostul existenței tale pe pământ?

Așa s-a întâmplat cu mine buni.

A trebuit să pierd tot ce aveam ca să îmi dau seama că acum este timpul să mă cunosc, să port o conversație civilizată cu mine și să îmi determin prioritățile în viață. Dar drumul spre acest obiectiv nu a fost unul ușor și fără impedimente.

Oamenii își imaginează că există o oarecare rețetă fermecată, pe care, dacă o aplici cu strictețe, vei dobândi fericirea și vei deveni automat “cel mai fericit pământean”. Nu râd pe seama asta, așa am crezut și eu.

Adevărul este că singura rețetă spre fericire este acceptarea unei dezvoltari continue.

Adevărul este că există un singur drum spre realizarea umană – acceptarea unei evoluții permanente.

Și adevărul este că, în fiecare moment al vieții noastre, avem ceea ce merităm, conform nivelului de evoluție la care ne aflăm.

Cu cât mai repede acceptăm această idee, cu cât mai repede ne punem pe treabă, cu atât mai mari sunt șansele unei schimbări în viața noastră.

Am fost întotdeauna o visătoare și am crezut întotdeauna în miracole. Dar asta m-a făcut nefericită o bună parte a vieții mele, pentru că am așteptat prea mult timp un miracol care mi-ar schimba viața.

Miracolul nu s-a lăsat văzut până când nu am început să îl construiesc eu, zi după zi, pas cu pas, prin muncă și perseverență.

Am tot auzit în viața mea de multe ori cuvântul „schimbare”, îmi răsuna ca un clișeu în minte, acest cuvânt părea gol până când nu l-am cunoscut cu adevărat.

Fiecare din noi își dorește o schimbare la un moment dat în viața lui. Problema noastră, a oamenilor, este că ne imaginăm schimbarea ca pe o viață nouă ce ne-ar oferi șansa la fericire și dacă se poate chiar… de mâine.

Noi nu știm că un om poate trăi mai multe vieți în una singură.

Dar cum să știm acest lucru, dacă nu nu știm măcar să ne dirijăm propriile simțiri și emoții?

Am fost amărâtă și eu când am constat că schimbarea fără muncă asupra ta este o iluzie, pentru că nu există un „alt tu” până când nu îți sufleci mânecile să îl construiești.

Până la 22 de ani am trăit multe: dependență emoțională, dependență financiară, puternice resentimente față de cei care mi-au dat viață, critică dură asupra propriei persoane, depresii crunte, prietenii dubioase, nevroză continuă, relații de cuplu chinuitoare și multe alte experiențe colorate. 🙂

Am fost un copil trist și anxios, am fost o adolescentă inhibată și complexată.

În puținele relații de prietenie pe care le-am avut nu prea am știut cum să mă comport.

Am umplut caiete cu visuri, temeri și frustrări. Scrisul era unica mea lume frumoasă pe care mi-o doream. Însă realitatea pe care mi-o creasem, prin propriile credințe, era complet diferită. Nu știam că eram desprinsă în totalitate de mine și de cine eram cu adevărat.

Am făcut parte din grupuri dubioase, iar zilele în care mi-am înecat amarul din viața mea în alcool deveniseră din ce în ce mai multe. Am finisat o facultate fără să știu ce-mi doresc să fac cu viața mea.

Am făcut pedagogie, mi-am dăruit patru ani din viață unei specialități ce nu îmi aducea nicio satisfacție. Am fost pe cale de a renunța la ea de două ori, pentru că tortura interioară mă sufoca. Dar nu am renunțat, pentru că vocile celor din jur strigau mai tare ca vocea mea: „Vai, ce vei face fără diplomă de absolvire”?

Îți dai seama unde putem ajunge dacă pierdem conexiunea cu noi?

Norocul meu este că am căutat mereu: am căutat mereu răspunsuri la întrebări și nu m-am oprit niciodată din dorința de a afla.

Asta m-a făcut să descopăr, în anul doi de facultate, pasiunea mea pentru psihologie, dorința mea de dezvoltare personală.

Îți zic cu mâna pe inimă că niciodată nu am fost un om fericit până când nu am descoperit ceea ce mă face fericită.

Am descoperit, oarecum târziu, că SE POATE!

  • SE POATE să fii tu, când toți îți spun să fii cum te cere societatea;
  • SE POATE să faci ceea ce vrei tu cu viața ta, când toți îți spun că știu mai bine ce ți se potrivește ție;
  • SE POATE să trăiești conform propriilor convingeri și acestea să fie diferite de a celorlalți, când toți îți spun că “nu e corect” cum gândești.

Anume aceste motive m-au făcut să îmi împărtășesc timp de jumătate de an experiențele mele pe un blog cu o platformă gratuită pe net, apoi am trecut la alt nivel – site-ul meu propriu, primul proiect, care mi-a adus cu adevărat satisfacție (conținutul căruia este inclus în acest site), iar acum artadeafitu.ro reprezintă acel nivel la care am visat mult timp să ajung.

Am fost întrebată de multe ori, de cei care oficial au rolul de a ne fi susținători, ce satisfacție am din faptul că împărtășesc cu cei pe care nu-i cunosc experiențele mele de viață.

Oamenii care mă citesc au devenit o familie pentru mine și nu știu dacă voi găsi vreodată cuvinte de mulțumire pentru cei care, deși nu mă cunosc personal, nu au încetat nici o clipă să creadă în mine și în ceea ce numesc eu vocația mea.

Nu fac publice anumite experiențe de viață prin care am trecut, pentru a fi în vizorul public, ci pentru că îmi iubesc cititorii și oamenii care au văzut în mine un potențial.

Acești oameni au dreptul să știe că, doar pentru că simt anumite emoții, nu înseamnă că sunt greșiți și doar pentru că trăiesc anumite experiențe, nu înseamnă că s-au născut pentru a suferi.

Mesajul meu este simplu: nu există o salvare în lumea exterioară, salvarea suntem noi.

Minuni există, doar cele pe care le creăm cu propriile mâini, iar imposibilul se transformă în posibil, este necesar doar să ne apucăm de ceea ce dorim cu adevărat și să facem tot ce ține de noi, pentru că tot ce nu ține de noi, se ocupă forța divină, Universul, viața sau oricum altfel vrei tu să o numești.

Ceea ce ne poate salva cu adevărat este imaginea celui mai bun eu, pe care trebuie să o purtăm întotdeuna în minte și suflet.

Pe mine asta m-a salvat până acum.

M-am văzut întotdeauna pe cea mai înaltă treaptă a eului meu și am înțeles că nu pot ajunge acolo decât prin dezvoltare personală. Te preîntâmpin, însă, că dacă alegi acest drum, nu te poți porni cu ideea că-i vei găsi capătul.

Calea dezvoltării personale nu are un sfârșit, ea are multiple destinații, multiple satisfacții, generează emoții frumoase ce nu pot fi denumite, dar este un drum infinit, iar sfârșitul lui este, de fapt, sfârșitul existenței tale în această lume.

De aceea, probabil, nu fiecare dintre noi are curajul să urmeze acest drum. Și nu e greșit să alegi o altă cale, atâta timp cât aceasta te face fericit.

Din experiența mea, însă, drumurile netede duc spre nefericire și frustrare. Iar inima-mi spune că dacă citești acum aceste rânduri, nu ești omul care să aleagă un astfel de drum.

Și, totuși, cine sunt eu? Asta e întrebarea la care încă nu ți-am dat un răspuns care să te mulțumească. 😛 

Obișnuiesc să mă definesc, în mintea mea, ca omul mereu în căutarea sa.

Sunt omul care caută lecții în orice experiență pe care o trăiește. După cum ai să mai afli despre mine, din scrierile mele, viața a fost foarte generoasă cu mine în experiențe, una mai colorată ca alta – așa cum îmi place mie să glumesc.

Dar asta nu m-a făcut să îngenunchez în fața ei, dimpotrivă, tot ce am trăit până acum a făcut să mă descopăr de fiecare dată altfel, să mă reinventez atunci când nimeni nu se aștepta și să devin, dintr-o fetiță speriată și complexată, o femeie puternică și independentă.

Sunt o luptătoare, care nu renunță niciodată la ideea autodepășirii.

Sunt un om devotat, până la prostie, visurilor și oamenilor din viața mea. 😀 

Sunt un copil, în sufletul meu, un copil ce a reușit să intre în rolul unei femei puternice, dar are mereu nevoie de a se simți iubit și protejat.

Sunt prezentul și viitorul meu, omul pe care mă pot baza și omul care nu se va abandona niciodată.

Într-un final, sunt omul care merită să fie fericit și să trăiască viața pe care și-o dorește, așa cum meriți și tu același lucru.

Am aflat multe despre mine, mai ales în ultima perioadă a vieții mele.

Am descoperit multe calități, pe care nu le-am cunoscut până acum în ființa mea.

O descoperire despre mine nu m-a nefericit niciodată, cert că era una de bine sau una de rău.

A ști cine ești înseamnă a te accepta în totalitate, cu tot ceea ce descoperi în tine. A te accepta în totalitate înseamnă a fi tolerant la ceea ce afli 😀 

Mi-ar plăcea să știu ce ai descoperit despre tine până în acest moment al existenței tale?

Dacă te-aș întreba acum cine crezi că ești, ce mi-ai răspunde?

Descarcă gratuit

ebook-ul "O călătorie în trei"

 

Să alegi doar cu inima, nu este suficient.
 
Să alegi doar cu mintea – nici atât.

Și asta pentru că fiecare dintre acestea,

alese separat, ne pot distruge.
 
O călătorie în trei - Tu, Mintea și Inima ta -

asta este cea mai importantă călătorie

pe care ființa umană o are de făcut.
 
Introdu mai jos adresa ta de email

și haide să începem acest drum împreună.
Prenume
Email

2 comments on “Cine Sunt?Add yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *