cuplu

Cu ce se Mănâncă Fericirea în Cuplu?

„Nu cred că Dumnezeu să fi făcut pe Eva din coasta noastră, căci altfel ar fi trebuit să ne înțelegem cu ea și altundeva decât în pat”

(Emil Cioran „Amurgul gândurilor”)

Am tot auzind de-a lungul timpului „secrete” ale unei relații fericite. Oameni care se iubesc de nu mai pot, și, totuși, nu-și permit unul altuia să fie fericiți, așa cum vede, fiecare, fericirea.

Adevărul este că ne dorim cu toții relații împlinite, iubire reciprocă, afecțiune și suport emoțional, deși rar recunoaștem acest lucru, poate chiar pentru noi înșine.

Pe de o parte, ne ascundem în spatele creșterii profesionale, a relațiilor de prietenie, călătoriilor etc., doar pentru a ne minți că viața noastră este „plină”, și fără a fi implicați într-o relație de cuplu.

Pe de altă parte, continuăm să stăm în relații limitative, distructive și disfuncționale, doar pentru a nu ne simți nedoriți și singuri.

Există, de multe ori, un paradox între ceea ce gândim și ceea ce facem.

Nimeni nu e expert în relații de iubire, nici măcar cel care s-a născut cu un simț oarecum mai dezvoltat al seducției, și nimeni nu va deveni vreodată expert în iubire, pentru că o relație de iubire dintre doi oameni implică muncă, efort și cel mai important, o relație de cuplu este mai mult decât o conviețuire amiabilă în doi, o relație de cuplu se presupune a fi una care cere, mereu și mereu, fără a accepta vreo scuză, creștere continuă.

Când cei doi se plafonează, relația nu mai are șanse de reușită.

E adevărat, că:

  • Nu e ușor să fii mereu acolo, pentru partenerul tău, atunci când acesta are nevoie de susținere pentru a-și duce la bun sfârșit anumite visuri.
  • Nu e ușor să-l privești prin prisma omului care ești tu și să constați că, în loc să-l admiri pentru puterea lui de voință, îl judeci în mintea ta, pentru lucruri incerte pentru tine.
  • Nu e ușor să îi oferi umărul tău chiar atunci când și tu ai nevoie de un umăr pe care să pui capul.

Dar toate acestea sunt eforturi pe care le implică o relație de cuplu și, din păcate sau din fericire, nici un cuplu nu funcționează fără implicare.

Acolo unde unul se implică și celălalt nu o face, apar frustrările, iar acolo unde apar frustrările nu mai există loc de ascensiune.

Și atunci începem să ne întrebăm: Cum se face că ajungem la astfel de situații cu omul, cu care ne împărțim patul și viața?

Când iubim pe cineva ne e greu să privim prin prisma rațiunii. E greu să înțelegem, de multe ori, că:

  • Dacă iubim pe cineva, nu înseamnă că acel cineva are întotdeauna dreptate.
  • Dacă iubim pe cineva, nu înseamnă că acel cineva știe întotdeauna ce e mai bine pentru noi.
  • Dacă iubim pe cineva nu înseamnă să renunțăm la noi.

Dar noi asta facem de cele mai multe ori, și, culmea, ne considerăm greșiți dacă nu gândim la fel ca partenerii noștri, dacă vedem lucrurile diferit de cum le văd ei, dacă nu urmăm drumul pe care-l croiesc ei pentru noi etc.

Dar nimeni nu poate crea o cale pe care să mergem, în afară de noi înșine.

Oare când vom înțelege că, în orice cuplu, suntem împreună, dar gândim separat?

E adevărat, e greu să nu cădem în capcana fuziunii, dar acesta este testul maturității, dacă reușim să trecem de el, atunci vom reuși să privim, din altă perspectivă, și relațiile în care ne implicăm.

Oamenii se implică în relații de cuplu, iar apoi trag unul de altul, ca și cum ar avea drepturi unul asupra altuia.

Mă întreb dacă nu e suficient că noi înșine tragem mereu de noi pentru a ne autodepăși?

Oare nu ne implicăm în relații de cuplu pentru a ne simți susținuți, iubiți și mângâiați?

Oare e nevoie să tragă și altcineva de noi, în condițiile în care noi o facem suficient de mult?

Nu știu cum văd alții o relație de cuplu, cel puțin eu am obosit să fiu mereu criticată pentru a mă autodepăși, în condițiile în care sunt suficient de autocritică cu mine însămi și tind mereu să-mi depășesc limitele, asumându-mi, întotdeauna, duritatea cu care o fac.

E normal să avem cereri unul față de altul într-un cuplu, dar cererile celui de alături nu trebuie să reprezinte o obligație pentru nici unul dintre noi.

Atunci când luăm cererile celui de alături drept obligații, afecțiunea a luat sfârșit.

Nu există nebuni care să-și dorească să rămână în relații de iubire, clădite pe suferință și competiție continuă.

„Suntem convinși că oferim, atunci când, de fapt cerem”

(Jacques Salome, „Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege”)

Am întâlnit multe cupluri frumoase la viața mea.

Oameni care au reușit atât de frumos să se sincronizeze unul cu altul, încât nici măcar timpul ce a trecut peste ei, nu a reușit să distrugă legătura emoțională ce îi leagă.

Când doi oameni plini emoțional formează un cuplu, acesta devine, inevitabil, sudat și temeinic. Și, invers, când doi oameni cu nevoi nesatisfăcute formează un cuplu, încep să ceară unul de la altul să își satisfacă reciproc nevoile pe care ei înșiși nu reușesc să le satisfacă.

Și astfel, în loc să se bucure de relația lor, aceștia fac din ea un chin continuu de a se umple unul pe altul.

Și atunci, când să își mai trăiască, fiecare dintre ei, viața separat, dacă sensul acesteia devine satisfacerea nevoilor celui de alături?

Nu există relații sudate, acolo unde există goluri emoționale, ce așteaptă a fi umple de cineva din afară.

Și atunci, dacă refuzăm, cu toată ființa, să ne umplem pe noi înșine, înainte de a trage de cel de alături să o facă, oare când vom începe a iubi cu adevărat?

Dacă am învățat o lecție, cu adevărat importantă, până acum, despre relațiile de iubire, aceea este că iubirea se mănâncă cu lingura cea mare. 🙂

Dream big or don’t dream at all, e valabilă și pentru domeniul iubirii. 🙂

Dacă ai învățat și tu să visezi mare în relația ta de cuplu, te felicit! Aștept să împărtășești cu noi, cei de pe comunitatea Arta de a fi TU, experiența ta de iubire.

 

Te îmbrățișez cu dragoste,

Eugenia

 

P.S. Pentru toți curioșii care m-au întrebat când va fi disponibilă pentru achiziționare cartea „Arta de a fi TU”, răspunsul este foarte curând, mai sunt câteva detalii ce trebuie puse la punct.  🙂

Descarcă gratuit

ebook-ul "O călătorie în trei"

 

Să alegi doar cu inima, nu este suficient.
 
Să alegi doar cu mintea – nici atât.

Și asta pentru că fiecare dintre acestea,

alese separat, ne pot distruge.
 
O călătorie în trei - Tu, Mintea și Inima ta -

asta este cea mai importantă călătorie

pe care ființa umană o are de făcut.
 
Introdu mai jos adresa ta de email

și haide să începem acest drum împreună.
Prenume
Email

0 comments on “Cu ce se Mănâncă Fericirea în Cuplu?Add yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *