De câte ori te-ai prins că instinctele au răspuns în locul tău în marea majoritate a situațiilor pe care le-ai întâlnit?
Eu adesea mă opresc, pentru câteva momente, din mersul gălăgios, mereu grăbit al vieții, pentru a analiza comportamentele mele și ale celor din jur.
- Mă doare când văd soluțiile instinctive găsite de prieteni și nu-i pot ajuta cu nimic;
- Mă doare când văd reacțiile instinctive ale mamei mele și nu o pot ajuta cu nimic;
- Mă doare să văd oameni care lasă emoțiile să le guverneze viața și nu îi pot ajuta cu nimic.
Se zice să există un lup rău și un lup bun în fiecare dintre noi. Iar cel mai puternic este cel pe care-l hrănim.
Nu am exagerat când am spus mai sus că „mă doare” să văd cum oamenii din jurul meu se autodistrug, pentru că am hrănit și eu cândva „lupul rău” din mine, lăsându-l pe cel bun flămând până la epuizare.
Cea mai grea luptă pe care o poți duce cu tine însuți este lupta pentru a-ți câștiga inteligența emoțională.
Nu e un joc de noroc, nu te poți baza pe „biletul norocos” de la loto, care ți-ar aduce marea surpriză: inteligență emoțională.
Nu, există o singură cale de a o stăpâni: dezvoltarea personală. Nu cunosc altă metodă.
Fiind un termen atât de utilizat astăzi, oamenii au devenit confuzi referitor la semnificația lui.
Ce înseamnă dezvoltare personală, de fapt?
Am să încerc să o definesc foarte simplu: dezvoltarea personală este terapia personală, în care te afli doar tu cu tine, cu propriile instincte, gânduri, frustrări, dureri, remușcări și resentimente.
Ai să îmi spui că există terapeuți pentru asta. E ok dacă apelezi la un terapeut, dar singurul și cel mai specializat terapeut ești chiar tu.
Nimeni nu poate ști mai bine ca tine ce păstrezi în interiorul tău.
Pune mâna acolo unde te doare și te asigur că durerea dispare – spune minunata Andreea Papp, o femeie care și-a privit durerile în față și le-a tratat cu toată conștiinciozitatea.
Întrebarea este câți dintre noi sunt dispuși să „pună mâna acolo unde îi doare”?
Oamenilor le este mai ușor să trăiască prin instinctele lor, decât să se apuce de munca silitoare asupra construirii unui propriu „eu” puternic.
Nu spun eu asta, spun studiile care aduc la cunoștință că:
- Cca 1500 de crime pe an au loc în întreaga lume.
- În Statele Unite în fiecare zi cel puțin 3 femei mor din cauza violenței domestice.
- Rata criminalității a crescut considerabil în ultimii ani în întreaga lume.
Ce legătură au toate astea cu inteligența emoțională, ai să mă întrebi?
Ei bine, o bună parte din aceste crime au la bază incapacitatea oamenilor de a-și controla instinctele primare, cu excepția cazurilor celor care comit crime din plăcere, dar aceasta este o deviere comportamentală despre care nu am să intru în detalii aici.
Printre aceste cazuri însă criminalii – adesea oameni care nu au avut de-a face cu criminalitatea – se lasă manipulați de “leul rău”, care le dirijează comportamentul pe moment.
Acestor oameni le pare rău mai târziu, abia după ce și-au lăsat instinctele să le fure libertatea și să le mutileze existența.
Ne distrugem relațiile de o viață în câteva clipe.
Dărâmăm ceea ce am construit o viață în câteva fracțiuni de secunde.
De ce procedăm astfel și care este explicația psihologică a acestui fapt?
În minunata sa carte „Inteligența emoțională”, Daniel Goleman explică foarte clar aceste comportamente prin faptul că fiecare dintre noi are „două creiere”, „două minți” și două feluri diferite de inteligență – cea rațională și cea emoțională.
Cercetările asupra creierului, făcute de-a lungul timpului, au scos la iveală faptul că dacă ar fi o bătălie dintre cele două creiere – în mai mult de 90% din cazuri creierul emoțional ar fi învingătorul.
E o capcană naturală – emoția învinge rațiunea.
Tot acest autor minunat scrie detaliat care este sensul practic al noțiunii de inteligență emoțională:
„Inteligența emoțională este capacitatea de a fi în stare să te motivezi și să perseverezi în fața frustrărilor, să îți stăpânești impulsurile și să îți amâni satisfacțiile, să-ți reglezi stările de spirit să să-ți împiedici necazurile să îți întunece gândirea, să fii stăruitor și să speri”.
Ceea ce am reținut eu pentru prima oară după ce am dat de această definiție a fost sintagma: să îți controlezi impulsurile. M-am holbat la ea nu știu câte minute. 🙂 Într-adevăr, ce poate fi mai dificil decât să ne controlăm singuri impulsurile?
Munca asupra noastră este cea mai grea misiune pe care o avem de îndeplinit în viață, și, cu siguranță, cea mai profitabilă.
Dar cine se mai aventurează în voluntariat în timpurile în care trăim?
De aceea și se pare că unii oameni nu reușesc niciodată să ajungă să-și stăpânească emoțiile, astfel încât inteligența rațională să preia controlul, înainte de a reacționa instinctiv la o anumită situație cu care se confruntă. Pentru că, da!, este important să ACȚIONĂM, nu să REACȚIONĂM.
Nu toți cunosc însă faptul că pentru a dobândi inteligența emoțională este necesar ca cele patru rezervoare de care dispune fiecare om: rezervorul fizic, mintal, emoțional și spiritual să fie întotdeauna pline.
Dar pentru că nicio teorie nu are valoare fără metode practice, iată câteva modalități, testate, de a nu lăsa creierul reptilian să acționeze înaintea celui rațional.
Creierul reptilian din fiecare dintre noi are tendința să ne spună „Luptă sau fugi”, iar dacă nu ne observăm acest comportament în momentele critice, asta și facem: luptăm sau fugim. Dar cel mai des fugim cât ne țin picioarele.
Eu nu am aplicat anumite metode pentru a-mi educa inteligența emoțională. Însă am mai spus undeva că sunt o norocoasă că îmi place să citesc și de când am descoperit dragostea pentru dezvoltare continuă, cred că nu există o lună în care să nu am citite cel puțin 2 cărți din acest domeniu și încă sunt însetată de a afla. Iar informația potrivită nu are cum să nu îți schimbe comportamentul și modul de a gândi.
Ție însă îți propun câteva metode, care cu siguranță, îți vor fi de folos înainte de a REACȚIONA la situațiile-limită (cum îmi place să le numesc) din viața ta.
- Educă-ți calmul
“Calmul e leagănul puterii”
(Josiah Gillbert Holland)
Încearcă să îți păstrezi calmul în orice situație, indiferent de tipul ei. Pentru că atunci când ești calm în orice situație, poți fi la fel și în provocările pe care le ai în viață. Nu ai cum să reacționezi exacerbat la o situație care nu îți este pe plac, atâta timp cât știi să îți păstrezi calmul orice ar fi.
- Înainte de a răspunde la orice întrebare, ia-ți timpul necesar de care ai nevoie. Poți anunța chiar persoana care te-a provocat cumva că nu îi vei da un răspuns imediat, pentru că ai nevoie de ceva timp pentru a reflecta.
E dreptul tău, al meu, al oricui să își ia timpul de care are nevoie înainte de a răspunde la o întrebare. Astfel, îți vei educa impulsurile să nu ți-o ia pe dinainte, iar în timpul respectiv ai ocazia să lași mintea rațională să ia decizia corespunzătoare.
- Nu te grăbi să fii primul, pentru a le dovedi celorlalți că ești cel mai bun. Nu e nevoie să îi dovedești nimănui nimic pentru a te bucura de validarea celor din jur, iar deciziile pripite te pot costa scump adesea.
Îmi amintesc că atunci când eram în liceu, niciodată nu dădeam la control prima lucrarea mea. Eram printre ultimii, uneori chiar ultima, pentru că analizam amănunțit tot ce am scris, rectificam și adăugam idei după ce am finisat. Dar lucrările mele erau adesea printre cele mai bune.
- Schimbă-ți treptat cuvintele din vocabularul pe care îl folosești.
Mulți oameni nu știu că cuvintele pe care le utilizăm zilnic au o influență foarte mare asupra personalității noastre. Studiile au dovedit că oamenii care utilizează frecvent cuvinte apăsătoare sunt cei care reacționează instinctiv la toate situațiile stresante, iar oamenii calmi utilizează un limbaj plăcut lor și celor din jur.
Dacă încă nu îți poți controla instinctele, începe procesul invers: controlează-ți vocabularul și vei vedea o remarcabilă schimbare în comportamentul tău.
Crezi că poți utiliza aceste metode pentru a-ți educa creierul rațional?
Pe final, mie nu-mi rămâne decât să citez vorbele lui Henry Ford, care spune că:
„Și cel care crede că poate și cel care crede că nu poate, are dreptate”.
Cu siguranță, unicul detaliu care face diferența dintre cei ce reușesc și restul lumii este „nu”-ul din fraza lui Ford.
Lasă-mi un mesaj în căsuța de comentarii și spune-mi cum ai șters „nu”-ul din fața cuvântului „pot”?
Cu respect,
Eugenia.
