Nu rezultatele pe care le-ai obținut vorbesc despre tine, ci provocările pe care le-ai acceptat, pentru a le obține.

Există oare un profesor mai bun decât viața? Ne este oare viața prieten sau dușman? Va exista oare momente în care ea să fie de partea noastră, oricare ar fi alegerile pe care le facem?

Există multe întrebări, pe care, noi, oamenii, ni le adresăm constant pe parcursul existenței.

Adevărul este că de multe ori ne spunem că noi știm cel mai bine de ce avem nevoie pentru a fi fericiți, până în momentul în care apare o situație care ne dă toate planurile peste cap. Și atunci, întrebarea care urmează este de cele mai multe ori: De ce?

  • De ce apare ceva anume atunci când suntem atât de aproape de a ne vedea visul cu ochii?
  • De ce, atunci când credem că am ajuns la echilibrul nostru interior, intervine ceva care ne dezechilibrează din nou?
  • Și, până la urmă, de ce eu?

Așa ajungem să credem că viața nu ne e prieten, ci un adevărat dușman. Și e greu, într-adevăr, să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă atunci când furia îți întunecă mintea.

Mă întreb, însă, ce-ar fi dacă oamenii, ar privi anumite lucruri care li se întâmplă din altă perspectivă?

Ce-ar fi dacă răspunsul la întrebarea: „Ce fac mai departe cu viața mea?” ar avea la bază, din start, alte întrebări esențiale ca: „Încerc să înțeleg ce trebuie să învăț din ceea ce trăiesc?

Ce calități trebuie să dezvolt în urma acestei experiențe, pe care nu o așteptam în viața mea?”

Și nu există un moment mai potrivit pentru a decide cum alegi să reacționezi la ceea ce ți se întâmplă, decât acela în care întrebările de victimizare (De ce eu? Ce am făcut să merit acest lucru? Etc.) îți inundă mintea.

Viața nu te întreabă ce potențial ai înainte de a-și propune să te testeze. Și o face de multe ori într-o manieră foarte dură.

Viața nu are bun simț și nici rafinamentul cu care ți-ar plăcea să fii tratat. Dar, fără îndoială, orice experiență, pe care ți-o pune în cale, are rolul de a te face mai puternic.

Că adoptă metode directe, rapide și spontane de educație, asta e altă treabă.

Că nu îți plac și ți-ai dori să fie mai diplomatică și elegantă – asta e altă problemă.

Că nu-ți acceptă din prima cererea de prietenie și te face să o accepți tu pe a ei, după ce te-a chemat la duel de atâtea ori – asta e altă discuție.

Dacă ești mai tolerant însă cu ea și îți pasă de lecțiile care ți le dă, ai să înțelegi că metodele ei de educație, deși neconvenționale adesea, dau, cu adevărat, rezultate. Și te poți convinge de acest lucru doar printr-o simplă retrospectivă a trecutului tău.

Amintește-ți cum erai acum 5 ani. Ce gândeai? Ce stil de comunicare abordai cu cei din jur? Ce paradigmă aveau relațiile sociale pentru tine? Dar cele personale? Dar cele cu părinții?

Privește-te cu ochii omului care ești astăzi. Cât de mult ai crescut de atunci?

Nu-i așa că acum îți vine să râzi uneori când te uiți la pozele tale din trecut și-ți aminteai ce stări emoționale și ce perioade trăiai în fiecare din acele poze?

Eu fac de multe ori acest exercițiu cu pozele, doar pentru a-mi aminti cât de mult am reușit să cresc emoțional și cât de mult mai pot crește de acum încolo.

De fiecare dată când simți că îți pierzi direcția, amintește-ți cât de neîndemânatec erai acu 3, 4, 5 sau 10 ani în urmă și uite-te acum la tine, diferența pe care ai creat-o, cu propriile mâini, merită sărbătorită.

Dacă ai reușit să faci atâtea din tine în 3 (4, 5, 6 ani, nu contează), de ce crezi că nu vei reuși să faci din tine mult mai mult în anii ce urmează?

Dacă faci din creșterea ta un stil de viață (nu un scop în sine), te asigur că nu vei da greș.

Îți vei aminti de cuvintele astea peste 3, 4 sau 5 ani. 🙂

În fața provocărilor nu ai cum să pierzi atunci când ești mereu pregătit.

Pierd doar cei care văd victoriile doar ca pe puncte la care trebuie să ajungă cât mai repede pentru a se putea întoarce la „călduțul” de unde au fost scoși.

Victoriile nu sunt bătălii învinse, victoriile sunt războaie câștigate, meritul cărora dăinuiește pentru totdeauna. Iar depășirea uneia dintre provocările vieții este o victorie pentru noi, cei care ne-am născut să acumulăm cât mai multă experiență în această lume, pentru că la sfârșitul acestei vieți nu momentele de siguranță ni se vor număra, ci experiențele, care au facut din nou ființe puternice.

Câte victorii ai până acum? Cât de puternică este personalitatea ta?

Ce-ai face dacă de mâine tot ce ai acum ar dispărea, ca prin minune?

Ai fi capabil să construiești totul de la zero datorită experienței de viață pe care ai acumulat-o până acum?

Nu te voi ruga , așa cum fac de obicei, să împărtășești aceste răspunsuri cu noi, cei de pe comunitatea Arta de a fi TU, pentru că vreau ca aceste răspunsuri, pe care știu sigur că le ai deja pentru tine, să îți ghideze în continuare modul în care trăiești.

 

Te îmbrățișez cu dragoste,

Eugenia

Leave a comment