„Dacă faci un pas curajos în viață, viața face 100 de pași spre întâmpinarea ta”

M-am uimit de multe ori de curajul meu interior. Deși aparent sunt un om calm și echilibrat, înăuntrul meu fierb vulcani de energie și entuziasm.

Cred că lecția pe care o am de repetat iar și iar în viața mea este să învăț mereu să mă temperez, să găsesc un echilibru dintre entuziasmul meu nebun și viața pe care o trăiesc. 🙂

Sunt un călător prin propria mea viață, la propriu și la figurat. Pasiunea pentru călătorii am descoperit-o încă de pe când eram mică.

Am simțit întotdeauna că mediocritatea și rutina mă nefericesc, de aceea, conștient sau nu, am căutat mereu lucruri care să îmi trezească entuziasmul și adrenalina.

Pe atunci nu conștientizam aceste lucruri, dar îmi amintesc foarte bine câtă bătaie de cap le aduceam părinților mei, pentru că mereu îmi doream senzații noi, pe care acasă nu mai aveam cum să le găsesc.

Încăpățânată din fire, am făcut mereu tot ce mi-am dorit, indiferent de oricine mi-ar fi spus că ceea ce fac este greșit.

Odată cu studiul aprofundat asupra mea, am descoperit mai târziu că sunt pasionată nu doar de nou și excepțional, ci și de călătorii și tot ce ține de explorarea lumii înconjurătoare.

În scurt timp însă această pasiune s-a accentuat, devenind tot mai enervantă pentru cei care făceau parte din viața mea. 🙂

Astfel, la 21 de ani am ajuns în Statele Unite cu programul Work and Travel – prima și cea mai nebună aventură a mea pe care am trăit-o departe de casă (despre ea o să îți povestesc mai multe în alte articole).

Au urmat multe alte „escapade” după aceasta, dar explorarea pământului american va rămâne mereu cea mai importantă călătorie din viața mea.

America te învață că ai o singură viață, care merită trăită, asta și este deviza americanilor YOLO, adică You Only Live Once, dar acestei aventuri îi voi dedica un articol aparte.

Îmi amintesc și acum însă că îndată ce am revenit din Statele Unite am început să caut instantaneu metode de a evada iar undeva. 🙂

Bine a spus cineva că călătoriile sunt ca un drog, odată ce descoperi satisfacția pe care ți-o oferă, îți este greu să te mai oprești să le cauți.

M-am convins de acest lucru de ceva timp, și am descoperit că prefer mai degrabă să merg într-o destinație nouă, decât să investesc toți banii mei în cosmetice și haine, și asta pentru că hainele și cosmeticele se uzează, dar amintirile și experiențele rămân pentru totdeauna.

Mi-am propus să scriu toate aceste experiențe de viață undeva, pentru a nu pierde niciodată senzațiile trăite în urma lor și pentru că nu am cum să ignor faptul că ele m-au făcut mai puternică, contribuind enorm la formarea personalității mele, și, nu în ultimul rând, pentru că ele vor continua mereu în viața mea, atâta timp cât o să am energie și sănătate.

Cea mai recentă destinație, pe care anumite situații m-au determinat să o aleg, este Grecia. Îți spun sincer că nu mi-am plănuit această călătorie, așa cum majoritatea călătoriilor mele nu sunt plănuite.

Spontaneitatea e unul din trăsăturile ce mă caracterizează.

Recunosc că există anumite țări ale căror denumiri nu-mi spun nimic, iar Grecia era una din ele.

Mi-am schimbat însă repede părerea când am ajuns pe Thassos – insula căreia i-am dat titlul de „a piece of heaven”. E destul de mică, dar atât de familiară îndată ce îi pășești pragul.

Călătoria pe mare cu un vapor imens, care este, de fapt, ultimul pas pentru a ajunge în insulă, îți destăinuie involuntar ideea că te așteaptă o vacanță minunată.

Am stat pur și simplu încremenită în capul vaporului când am văzut multitudinea de pescăruși deasupra apei vestind parcă o perioadă de pace din viața mea.

În mintea mea îmi răsuna o singură frază: Esențele tari se țin întotdeauna în sticluțe mici. Păi bine, insula Thassos e una din acele esențe tari.

Aparent prea liniștită și lipsită de suflare, se transformă foarte curând într-o zonă turistică poluată care face minuni asupra modului tău de a percepe viața.

Thassos e una din locațiile romantice, care îți aduce aminte mereu că atunci când spui te iubesc, viață!, doar priveliștea unui asemenea loc îți poate aminti că a iubi viața cu adevărat înseamnă a tinde mereu să exploatezi lumea în care trăiești.

Îmi este și astăzi greu să înțeleg oamenii care au trăit toată viața într-un singur oraș, oamenii care au evitat provocarea de a vedea ce se întâmplă după fereastra din casa lor.

Mulți oameni îmi spun că păi, bine, eu nu pot trăi ca tine, Eugenia, tu ai avut noroc în viață. Dacă a-ți crea propria viață înseamnă a avea noroc, atunci e alegerea ta să consideri astfel.

Eu nu m-am născut într-o familie de milionari, care să îmi ia bilete de destinație, iar eu doar să le amintesc unde nu am ajuns încă.

Am muncit foarte mult întotdeauna pentru a ajunge la destinațiile pe care mi le-am propus, dar niciodată nu am regretat, pentru că a investi în tine și hrana ta spirituală nu este niciodată o greșeală și în acest drum nebun am cunoscut alți oameni la fel ca mine. Pentru acest lucru sunt extrem de recunoscătoare vieții.

Cei dragi mi-au spus întotdeauna „să nu risc”, „să stau în banca mea”, pentru că există atâtea tragedii pe această lume etc.

Nu știu dacă m-am născut așa, sau am devenit peste timp, dar părerea oamenilor care m-au sabotat în planurile mele nu a avut niciodată relevanță pentru mine, chit că vorbim de un părinte sau străin.

Viața e prea monotonă dacă o trăim pe un singur loc.

  • Eu mă sufoc dacă trăiesc în monotonie.
  • Eu nu pot respira dacă trăiesc în rutină.
  • Eu nu m-am născut să fiu tristă și să îmi creez propriile drame.

Am cunoscut nenumărați oameni care nu ai iești niciodată de peste hotarele țării în care s-au născut, dar au telefoane de ultimă generație și se îmbracă cu haine de fițe de sute de euro.

Mă întreb cum îi hrănește sufletește aceste accesorii.

Mă întreb ce-și vor aminti ei la bătrânețe când vor sta în fața focului singuri cu ei înșiși.

Mă întreb ce le vor povesti copiilor săi (în caz că vor deveni sau sunt părinți). Vor reuși să își spună vreodată „Bravo, sunt mândru/ă de mine”?

Nu știu dacă gândesc eu greșit, nu știu dacă tu ai dreptate, știu doar un singur lucru: când ai ocazia să vezi lumea, riscă totul pentru ea.

Viața nu e făcută să fie statică, iar Dumnezeu ne-a dat pământul mare și rotund pentru a-l explora.

Înțelege odată că viața nu e menită să fie destinată autosacrificării unei familii și a plăților facturilor, viața e menită să fie trăită din plin, iar dacă ai lângă tine și o persoană care să înțeleagă acest lucru, la fel ca tine, te felicit!

Am mai spus în articolele mele că dacă omul de lângă tine pe care îl numești iubit sau iubită nu te susține în demersul tău de a te cunoaște mereu pe tine și lumea din jurul tău, el nu are ce căuta în viața ta!

Spune-mi ce părere ai despre această nouă categorie pe care am introdus-o pe blog și aștept să îmi scrii și tu mai jos ce locuri ai vizitat și ce impresii ți-au lăsat. Iar eu promit să revin cât mai curând cu detalii despre Thassos – insula care mi-a furat inima și în care mă aflu și acum.

 

Pentru un cuceritor de la un cuceritor,

Eugenia 😀

Leave a comment