„De fiecare dată când încetezi să mai iubești, o parte din tine moare. De fiecare dată când alegi să iubești din nou, să ieși afară, să te răcorești și să simți, revii la viață”

(Barbara De Angeles „Cum să faci dragoste tot timpul”)

Simți o lipsă de iubire acută în viața ta și nu știi de ce? Îți dorești să fii iubit cu adevărat, dar nu știi ce să faci pentru acest lucru?

Pune mâna pe inimă și spune-mi: de câte ori, dezamăgit fiind, ai concluzionat în mintea ta că nu există iubire în această lume și că omenirea și-a pus o mască de nepătruns?

Eu am avut această senzație de multe ori în trecutul meu. Fiind crescută cu povești siropoase despre iubire, m-am trezit de multe ori în viața mea cu gândul că nicăieri în lume nu există „iubire adevărată”.

Am avut nevoie de foarte mult timp să îmi schimb concepția despre iubire și să definesc acest concept, în primul rând, în mintea mea.

Am detestat, o bună parte din viața mea, singurătatea.

M-am implicat în relații pe care nu mi le-am dorit pentru a nu fi singură, am stat alături de bărbați care nu-mi satisfăceau necesitățile emoționale și intelectuale, doar pentru a nu rămâne necuplată.

Eu am avut nevoie de mult timp pentru a înțelege că

Singurătatea nu este ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru, ci o stare mentală, căreia îi permitem să persiste în viața noastră

Mai mult decât atât: nu doar îi permitem, ci și îi construim un loc și mai confortabil când simțim că o pierdem.

E greu să accepți ideea că nu e o durere să fii singur în realitatea în care trăiești, e o durere să fii singur în lumea ta interioară și să lași această singurătate să se reflecte în viața ta. Iar atâta timp cât nu cunoaștem noțiunea de iubire în accepțiunea minții noastre, vom fi întotdeauna singuri în lumea noastră.

Și cum se face că ne dorim să fim iubiți cu adevărat de cei din jurul nostru, dar nu știm definiția iubirii.

Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă iubirea pentru tine? Care sunt cele 5 cuvinte asociative pentru acest fenomen în mintea ta? Pentru mine, de exemplu, iubire înseamnă:

  • Libertate de a fi eu însămi, indiferent de tipul de personalitate al omului de lângă mine.
  • Comunicare și exprimarea tuturor frustrărilor atunci când acestea apar pe moment.
  • Afecțiune și atenție, care să mă facă să mă simt un om deosebit.
  • Dreptul la propria-mi opinie și propriile idei de viață.
  • Mici atenții care au conotații mari.

Ce înseamnă iubire pentru tine? Știai că niciodată nu vei trăi iubirea pe care ți-o dorești dacă nu știi să o definești în mintea ta?

Am cunoscut foarte mulți oameni până acum care mi s-au plâns că nu se simt iubiți, deși sunt implicați în relații longevive, trăiesc în „căsnicii de piatră” etc., iar atunci când i-am întrebat ce înseamnă pentru ei „a se simți iubiți” au ridicat nedumeriți din umeri, pentru că a fost o întrebare mult prea dificilă.

Și atunci cum ne dorim să obținem ceva fără a ști ce? E ca și cum te-ai urca într-un taxi și i-ai spune să te ducă la destinație fără o adresă concretă. Pun pariu că vei ieși pe ușa pe care ai urcat în clipa ce urmează.

De ce nu ne permitem să ne comportăm astfel cu un taximetrist, dar ne comportăm astfel cu noi înșine?

Nu mai vreau să aud oameni care-și îndreptățesc eșecurile în dragoste prin prisma copilăriei pe care au trăit-o. „Vai, Eugenia, dar mie mi s-a spus de mică că a iubi înseamnă a fi alături de o persoană la bine și la rău toată viața, tolerându-i orice comportament”.

„Vai, Eugenia, dar mie mi s-a spus că pentru a primi iubire de la partener trebuie să o merit mai întâi” etc., etc.

În copilărie nu am putut filtra toată informația care ni s-a dat, pentru că eram mici și incapabili de a o face, dar oare de ce nu optăm să facem acest lucru la maturitate, când nimeni nu are nici un drept să ne creeze principiile de viață după care să ne conducem, când nimeni nu mai este responsabil de viețile noastre, decât noi înșine, într-un final: când noi avem propria viață în propriile mâini?

Poate pentru că așa ne este comod, să trăim conform principiilor implantate, pentru a avea pe cine învinui când ne confruntăm cu un eșec emoțional?

Nimeni nu ți-a spus că fiecare om are propria definiție a iubirii. Nimeni nu ți-a spus că dacă pentru mine a fi iubit înseamnă a fi liber în relația pe care o am, pentru cel de alături a fi iubit poate însemna a sta 24 din 24 alături de partenerul pe care și-l alege.

Nimeni nu ți-a spus că iubirea realistă nu este decât un schimb de nevoi satisfăcut între doi parteneri. Și nu vei afla niciodată aceste lucruri de la cei care au contribuit la educația ta, pentru că ei înșiși au visat la o poveste fabuloasă de dragoste, care să dureze cel puțin până la penultima suflare a fiecărui partener implicat.

Iubirea e un schimb de nevoi satisfăcute reciproc, punct.

  • Dacă într-o anumită etapă a vieții lor oamenii au nevoie să se simtă protejați, ei o să își caute parteneri care să le satisfacă această nevoie.
  • Dacă într-o anumită etapă a vieții lor oamenii au nevoie de o relație în care să fie liberi să-și dirijeze viața conform propriilor principii și idei de viață, ei își vor căuta parteneri care să le respecte nevoia de libertate.
  • Dacă într-o anumită perioadă a vieții lor oamenii au nevoie de cineva lângă ei, indiferent cine, ei vor fi de acord să fie cu oricine, doar pentru a nu fi singuri.

De ce să criticăm femeile care își aleg parteneri mai în vârstă ca ele? Când toți strigă în cor că își aleg parteneri cu statut social doar pentru „a le asigura existența”, eu mă încăpățânez să cred acest lucru, pentru că o femeie care alege să își împartă patul cu un bărbat mai „puternic” ca ea, ea are pe moment o nevoie nesatisfăcută, aceea de a se simți lângă cineva capabil să o protejeze.

Niciodată nu vom ști ce a trăit acea femeie în copilărie și ce răni mai poartă în sufletul ei dacă a căutat cu disperare un bărbat care să-i țină locul unui tată puternic și protector.

Există anumite răni ale copilăriei care se tratează cu foarte mult efort sau, și mai rău, nu se tratează niciodată dacă nu li se acordă atenția cuvenită.

De ce să-i criticăm pe cei care își aleg parteneri posesivi? Ei nu au decât o singură nevoie nesatisfăcută: aceea de a simți că aparțin cuiva. Astfel, își aleg parteneri posesivi pentru a se simți „ai cuiva”.

De ce să-i criticăm pe cei care „nu ies bine dintr-o relație și intră în alta”? Ei nu fac decât să repete, inconștient, comportamentul celor care au contribuit la educația lor sau au fost atât de răniți de aceștia, încât le e frică să se implice emoțional într-o relație, pentru „a evita suferința”.

Am spus întotdeauna că nu avem dreptul să criticăm pe nimeni, deoarece pentru fiecare dintre noi comportamentul nostru are o logică. Nu-mi amintesc cine spunea că:

Cea mai înaltă formă de inteligență este să observi totul fără să-ți faci propriile concluzii

Eu încă și acum sunt încântată de poveștile de viață ale oamenilor care mi le „pun pe tavă” fără ca măcar să le cer acest lucru.

Am observat că inspir un fel de încredere oamenilor încă de la primele vorbe schimbate, iar acest lucru mă bucură enorm, pentru că nu cred că există ceva mai de preț decât legătura emoțională dintre oameni.

Am un principiu de viață nestrămutat, după care mă conduc: când cineva îți încredințează povestea vieții lui, nu-i trăda încrederea, de cele mai multe ori oamenii au nevoie doar să fie ascultați, nu îndrumați și sfătuiți. Ascultă-l cu atenție, lasă-l să-și elibereze sufletul de durere și tristețe, nici nu-ți poți imagina ce bine îi faci unui om când doar îl asculți.

Eu nu sunt un expert în relațiile cu oamenii, cu atât mai puțin în relațiile de cuplu. Dar ceea ce am reușit să învăț din experiența vieții mele și a oamenilor care mi-au încredințat poveștile vieților lor, este că în orice relație există o singură lege care funcționează: ascultă-ți partenerul.

Ascultă-i frustrările, lasă-l să-ți vorbească despre fricile lui, lasă-l să-ți spună visurile lui.

Când încetezi să-ți asculți partenerul, jocul s-a terminat.

Când înceteze să-ți pese de ceea ce simte cel de lângă tine, relația emoțională dintre voi s-a încheiat.

Toți își doresc să cunoască regulile iubirii și își imaginează că acestea le vor aduce fericirea, dar nimeni nu încearcă să-și creeze propriile legi, după care să se ghideze în căutarea partenerului pe care și-l dorește sau în menținerea relației în care este implicat la moment.

Am ajuns să fugim de iubire, pentru că ne e frică să iubim.

Am ajuns să ne fie frică să iubim, pentru că ne e frică să devenim vulnerabili în fața celor pe care afirmăm că-i iubim. Și oare cum ne imaginăm că vom trăi iubirea pe pielea noastră dacă fugim de ea cât ne țin picioarele?

„Numai devenind vulnerabil, spune Eckhart Tolle, în cartea sa „Puterea prezentului”, vă puteți descoperi invulnerabilitatea adevărată și esențială”

Oare de ce cerem dragoste omenească, dar ne imaginăm roboți fără afecțiune? Oare de ce cerem mângâieri și gesturi irepetabile de la cei de lângă noi dacă ne considerăm oameni invincibili ce pot trăi fără iubire?

Cum vrem să ne simțim iubiți de cei din jur dacă nu ne permitem să ne deschidem în fața lor?

Pe final de articol rămân cu o singură idee în mintea mea: orice relație în care decizi să te implici te poate face un om împlinit sau, dimpotrivă, te poate stoarce de energie până la ultima picătură.

Tu ești întotdeauna cel care alegi direcția.

Tu ești cel care îi dă un sens relației, și mai ales, oricărui eveniment din viața ta.

Eu te las să te gândești și să începi lucrul asupra definiției iubirii pe care îți dorești să o aplici în viața ta.

 

Te salut, om drag,

Eugenia

 

P.S. Ceea ce crezi că meriți, aceea vei obține întotdeauna. Descrie ce este iubirea pentru tine și fii sigur că vei obține ceea ce ȘTII că vrei.

Leave a comment