efectele emoțiilor

Care Sunt Efectele Emoțiilor Asupra ta?

Lucrurile de care nu reușim să scăpăm sunt cele care ascund cele mai multe frici.

Există oare legătură directă între ceea ce simțim și starea de sănătatea pe care o avem, în diverse perioade ale vieții noastre?

Cât din această legătură e mit și cât realitate?

În ultima perioadă, am ocazia să întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni cu mintea deschisă și să constat tot mai mult, eu însămi, legătura dintre emoțiile pe care le avem și condițiile medicale la care ajungem, de multe ori, fără a ne da seama care sunt cauzele.

Starea noastră de sănătate somatică se reflectă atât de bine în problemele noastre psihologice, încât devine imposibil negarea legăturii dintre acestea două.

Așa se explică probabil și bolile care se tratează „ca prin minune”, atunci când medicina nu-ți mai dă nici o șansă, la fel cum aceeași explicație ar avea și bolile care apar „ca prin minune”, iar medicina nu reușește să le dea un diagnostic.

Mă conving din ce în ce mai mult că legătura dintre psihicul și corpul uman este atât de strânsă, încât nici măcar faptul că încercăm să elaborăm credințe (în care ne impunem să credem), conform căruia nu există așa ceva, nu ne ajută prea mult.

Pe de o parte, medicina a evoluat foarte mult în ultimii ani, și, din fericire, continuă să o facă, pe de altă parte, însă, starea psihologică în care ne aflăm a devenit atât de importantă, încât neglijarea ei propriu-zisă a început să se citească clar pe chipurile noastre. Și:

  • Cu cât mai mult reprimăm emoțiile din noi, din frica de a le exterioriza, cu atât mai mult rău ne facem.
  • Cu cât mai mult evităm să „hrănim” omul spiritual care suntem, cu atât mai multe tulburări somatice ne confruntăm.
  • Cu cât mai mult ne respingem emoțiile, cu atât mai mari devin șansele să devenim victimele afecțiunilor medicale.

Mai ales când trăiești într-o lume care îți bagă pe gât tot felul de reclame și pastile despre cum să „te rezolvi ușor și rapid”.

Asta e marea problemă a noastră, oamenilor: căutăm soluții rapide și ușoare, căutăm scurtături cât mai convenabile, și astfel uităm de umanitatea noastră și de faptul că suntem responsabili de modul în care ne gestionăm emoțiile pe care le simțim.

Am senzația, de multe ori, că suntem plictisiți să trăim. Suntem obosiți să luptăm.

Mă întreb de multe ori, după ce citesc mesajele celor care-mi scriu, unde a dispărut motivația noastră, unde a dispărut entuziasmul de a ne analiza și de a contribui la modul în care percepem lumea?

De ce ne îndepărtăm atât de mult de noi înșine, și, cel mai important, de ce ne permitem să facem acest lucru?

Îmi scrii că suferi după fosta relație, dar te-ai aruncat deja cu capul în altă relație.

Îmi scrii că îți dorești să ai o viață pe cont propriu, să îți faci o afacere a ta, dar stai închis în casă de câteva luni.

Îmi scrii că îți iubești copiii până la cer, dar nu le permiți să ia propriile decizii în propriile vieți.

Îmi scrii că i-ai iertat pe toți cei care te-au rănit, dar nu încetezi să-ți judeci părinții pentru „tot ce ți-au făcut”.

Într-un final, îmi scrii cât de mult iubești viața, dar eviți provocările și preferi să nu ieși din zona ta de confort.

Oare chiar nu observi cât de prost îți gestionezi emoțiile?

Iartă-mă că te întreb, dar cum crezi că vei putea să gestionezi o afacere dacă nu te poți gestiona pe tine, în primă fază?

Sau preferi și tu, așa cum fac mulți alții, remediile farmaceutice, cu „efecte rapide și imediate”?

Din ceea ce îmi scrii, înțeleg că depresiile, anxietatea, fobiile – toate își au soluții în afară, mai puțin în tine?

Din ceea ce îmi scrii, înțeleg că viața ți se întâmplă și tu nu ai nici un rol în ea?

Sigur, e mult mai ușor să înghițim o pastilă, decât să încercăm să înțelegem de ce ni se întâmplă ceea ce ni se întâmplă.

„Păi ești nebună? Mai am eu timp de mine cu o familie de hrănit și un job solicitant?” – asta e probabil răspunsul la critica mea de azi. 🙂

Hai să îți spun ceva. Am văzut multe până acum referitor la atitudinea nepăsătoare a oamenilor cu privire la propriile emoții și am văzut aceste lucruri, în primul rând pe mine, omul care eram acum câțiva ani.

E trist, dar viața devine cu adevărat importantă pentru noi doar atunci când „blestemul” unei boli ne determină să trăim clipele, nu anii.

Astfel, poate că voi fi iar dură, dar nu mă pot abține să nu spun că anumite boli ar trebui să fie considerate binecuvântări, nu blesteme. Și știi de ce?

Pentru că omul a început să creadă că este un super erou neînfricat, căruia nu i s-ar putea întâmpla nimic și căruia totul i se cuvine, fără ca el să se implice prea mult în viața lui.

Pentru că omul a început să trăiască doar pentru a atinge standarde din ce în ce mai înalte, uitând că există anumite standarde pe care dacă le-ar atinge, l-ar face pe el fericit, înainte de a-i face pe cei din cercul lui social.

Pentru că omul înțelege foarte greu că gălăgia societății e doar un zumzet inutil, atâta timp cât pe tine nu te face să dansezi pe vibrațiile acelui zumzet.

Într-un final, pentru că omul a uitat că societatea e lumea din care facem parte cu toții, dar el este diferit de ceilalți și are dreptul la propria formulă a fericirii.

Și, deși mănânc psihologie pe pâine dimineața, la prânz și seara, am să îți spun ceva: nu contează în ce etichetă psihologică te incluzi: că ești introvertit, extravertit, holeric, sangvinic, melancolic, flegmatic, ENFP, INTJ sau alte tipare din această categorie, tip de personalitate A, B, C sau D, etc., nu există o cutiuță pe care să scrie numele tău și în care trebuie să-ți găsești locul.

Locul tău este oriunde te simți bine.

Acel acasă din tine este acolo unde ai găsit tu acea stare care te face să te simți fericit.

Pentru a afla cine ești e nevoie să renunți la ceea ce crezi că ești în anumite momente ale vieții. Și, cel mai important, nu aștepta ca viața să-ți impună limitele ei.

Amintește-ți mereu că nu ești nemuritor, oricât de multe ți-ai dori acest lucru.

Timpul, oricât de tolerant cu noi ar părea, știe să-și impună limitele când e nevoie.

Iar tu, om drag, cu cât mai repede vei accepta faptul că ești un om emoțional, nu un robot social, cu atât mai mari șanse ai să trăiești emoții pe care nici nu știai că există. 😛

 

Te cuprind cu dragoste,

Eugenia.

Descarcă gratuit

ebook-ul "O călătorie în trei"

 

Să alegi doar cu inima, nu este suficient.
 
Să alegi doar cu mintea – nici atât.

Și asta pentru că fiecare dintre acestea,

alese separat, ne pot distruge.
 
O călătorie în trei - Tu, Mintea și Inima ta -

asta este cea mai importantă călătorie

pe care ființa umană o are de făcut.
 
Introdu mai jos adresa ta de email

și haide să începem acest drum împreună.
Prenume
Email

0 comments on “Care Sunt Efectele Emoțiilor Asupra ta?Add yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *