„Trecutul e locul unde 95% dintre oameni își petrec 95% din timpul lor”

(Bob Proctor „Te-ai născut bogat”)

Ai avut vreodată senzația că trăiești mai mult în trecut decât în prezent? Fii obiectiv, cât de des îți amintești de trecutul tău, cât de multe te gândești la tot ce ți s-a întâmplat, la întâmplări pozitive, negative, lucruri pe care ți-ai dori să le poți „repara”, relații care s-au încheiat și ți-ai dori să nu se fi terminat așa etc. etc.?

Sună banal, dar noi, oamenii, conștient sau inconștient, voluntar sau involuntar, ne petrecem o bună parte a vieții retrăind trecutul și acutizându-ne rănile, în loc să trăim prezentul și să ne creăm noi poteci spre viitor.

Știu, sună clișeizat: „Încetează să trăiești în trecut, trăiește prezentul aici și acum” etc.

Pe lângă faptul că cuvântul „acum” a devenit unul foarte strategic pentru marketing, ne batem cap în cap cu ideea că pe de o parte suntem full cu planuri de viitor, care necesită muncă și perseverență pentru a fi realizate, iar pe de alta ne dorim să fim prezenți în viața noastră în fiecare moment pe care îl trăim.

Dacă-mi ceri părerea am să îți spun foarte sincer că sfaturile de genul „trăiește acum”, „nu te mai gândi la ziua de mâine” și altele de acest fel., mi se par cel puțin absurde. Îți explic și de ce.

E important să trăim prezentul, să ne bucurăm de momentele deosebite și mai puțin deosebite din viața noastră, dar hai să fim serioși: dacă viitorul nu ar face parte din planurile noastre, atunci ce sens ar avea existența noastră?

Știm cu toții, nimeni nu trăiește doar cu prezentul, fiecare dintre noi își vede într-un fel sau altul viitorul.

Am spus întotdeauna că e foarte important să stabilim însă anumite delimitări clare în mintea noastră referitor la trecut, prezent și viitor. De aceea:

  • Eu nu mai vreau să trăiesc trecutul cu aceeași intensitate cu care am făcut-o, pentru că el trăiește în mine doar ca parte integrantă din personalitatea mea, nicidecum ca șablon sau etichetă asupra prezentului sau viitorului meu.
  • Eu nu mai vreau să trăiesc prezentul ca și cum nu aș avea un viitor, axându-mă doar pe clipa de moment, pentru că viitorul meu este destinația care-mi dă speranțe.
  • Eu nu mai vreau să-mi privesc viitorul ca pe un lucru îndepărtat la care „cine știe dacă voi ajunge”, pentru că și peste o oră, și peste o zi, și peste o săptămână, lună este același viitor pentru mine. Mă întreb mereu cu ce contribui eu pentru a-l face mai bun decât este acum.

Eu știu ce vreau și mai știu cu certitudine că dacă trăim ancorați doar în trecut, atunci, cu siguranță, ne-am pierdut speranța pentru viitor și e cazul să ne reinventăm.

Ai încercat vreodată să îți analizezi evoluția ta pe parcursul anilor? Dacă nu, îți propun să faci acest lucru. Cum? Simplu: adună-ți toate pozele pe care le ai, începând cu cele de la cea mai mică vârstă și aranjează-le în ordine crescătoare. Privește atent fiecare din ele.

Cum crezi, ai evoluat cu mult de cum erai acum 3, 5, 7 ani? Eu fac des acest experiment, pot spune exact la ce nivel emoțional și intelectual eram în fiecare din pozele mele.

Pot spune exact cu ce îmi hrăneam mintea și corpul în fiecare perioadă a vieții mele. Eu nu uit niciodată că ceea ce ai în interior se reflectă întotdeauna și în exteriorul tău.

Paradoxul este că ne dorim ca viața să ne iubească, să ne dăruiască momente de neuitat, să ne susțină în proiectele și planurile noastre, dar ce îi dăruim noi vieții în schimb?

Lipsă de voință, lipsă de perseverență, lene, drame create cu mare grijă, frica de a ne asuma riscuri etc.? Cum să îndrăznim să cerem o viață extraordinară dacă nu reușim să ne rupem de mediocritate?

Un mediocru nu are dreptul să ceară excelență atâta timp cât nu dovedește vieții că merită să o obțină. Cum?

Stând cu mânicile suflecate și muncind de zor la visurile lui. Viața mi-a dovedit nu o dată că dacă perseverezi și insiști în dorințele tale, la un moment dat acestea se realizează. A, că nu ai răbdare e altă problemă!

M-am întrebat de multe ori ce ne face pe noi, oamenii, să fim atât de sensibili la situațiile mai dificile din viața noastră.

Cu siguranță, e greu să acceptăm ideea că viața are și bune și rele, și momente frumoase și momente dificile, dar de ce ne consumăm atât de mult pe lucrurile cele rele încât nu ne rămâne energie pentru a ne axa pe cele bune?

Mihai Lucan (medic chirurg român) spunea atât de bine că:

„Sănătatea conține boala, așa cum conștientul conține inconștientul”

Cu siguranță, orice monedă are două părți. Dacă ar fi ambele la fel, nu am mai reuși să spunem vreodată care îi este fața.

De ce ne este atât de greu să acceptăm ideea că nimeni nu s-a născut să trăiască o viață perfectă?

Tu știi povestea lui Buddha – profetul ce a reușit să schimbe credințele de viață a milioane de oameni și, prin ceea ce a lăsat lumii, încă o face și acum?

Păi bine, Budhha s-a născut într-o familie regală, care i-a oferit totul de mic.

Tatăl lui și-a promis că acest copil nu va cunoaște niciodată suferința și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru acest lucru.

Budhha a fost însă copleșit când a văzut pentru prima oară, pe câmpul muncit de țărani, oboseala țăranilor, suferința bivolului care trăgea la plug.

Tatăl său îi poruncise celor de la palat să nu-i mai permită niciodată fiului să iasă din pereții acestuia, pentru a nu mai vedea suferința ce o trăiesc oamenii în lume.

Îi crease astfel toate condițiile, îl însură cu cea mai frumoasă fată din regat, înlătură orice indiciu care l-ar face să creadă pe fiul său că în lume există boală, bătrânețe și moarte.

În scurt timp, Budhha a devenit tată, dar a descoperit și pentru prima oară un om care este pe moarte.

Din acea clipă acesta a renunțat la viața falsă creată de tatăl său și s-a izolat de regat pentru a contempla.

Așa a ajuns acest înțelept să privească lumea cu ochii lui și să contribuie la schimbarea omenirii spre bine.

Nimeni nu-și dorește să trăiască în iluzii, dar deși nimeni nu-și dorește, o mare parte dintre noi asta facem.

Preferăm să trăim în minciună, comparându-ne constant cu cei din jur, și spunându-ne că „ei au avut noroc și noi nu”, decât să luptăm mereu și mereu pentru visurile noastre.

Întotdeauna e mai ușor să renunți decât să perseverezi. Întotdeauna e mai ușor să dai vina pe viață, soartă etc., decât să insiști să-ți depășești condiția.

Orice alegere faci în acest moment, să nu îndrăznești să te plângi peste 2, 3, 5 ani că viața ta a rămas la fel.

Nici o schimbare nu apare dacă nu o creăm. Unica schimbare este cea fizică, pentru că indiferent de ce realizări avem, anii trec și exteriorul nostru se schimbă.

Tu alegi însă dacă vrei să arăți cu 5 (6, 10 etc.) ani mai tânăr sau cu 5 ani mai bătrân în orice perioadă a vieții tale.

Pe final de articol nu-mi mai rămâne să-ți amintesc doar că viața ta nu ți-a fost dăruită pentru a face din ea o reflecție a trecutului.

Trecutul trăiește în fiecare dintre noi, cu siguranță, însă nu este decisiv în crearea viitorului nostru. Hai să renaștem mereu și mereu.

Hai să trăim mai multe vieți în una! Te aștept să faci alegerea potrivită pentru tine.

 

Te salut, om frumos

Eugenia.

Leave a comment