iubire pe viață

Îți Jur Iubire pe Viață, Dar Nu Știu Dacă Viața Îmi Jură Iubire

Unica terapie care eșuează din start este terapia dintr-o relație de cuplu. Nu ești nici clientul, nici terapeutul celuilalt.

Care e definiția unei relații fericite?

Ce trebuie să implice?

Ce trebuie să excludă?

Cum trebuie să arătăm împreună în lume?

Cum trebuie să ne comportăm unul cu altul acasă? Dacă ai pune aceste întrebări oricui pe stradă, fii sigur că răspunsurile vor fi atât de diferite, încât ai putea scrie ușor o carte cu titlul: “Ce este iubirea?” 🙂

Dar nu despre asta mi-am propus să vorbim astăzi, ci despre lupta pentru “iubire eternă”.

Oamenii luptă pentru confirmări, oamenii luptă pentru asigurări de fidelitate, devotament, longevitate, o viață împreună, oamenii își doresc cel mai mult unii de la alții stabilitate, dar uită că însăși viața nu este stabilă.

  • “Mi-e frică că ai să mă părăsești într-o zi. Ce-mi poți spune pentru a-mi atenua frica?”
  • “Mi-e frică că va veni o zi în care nu mă vei mai iubi, promite-mi că mă vei iubi toată viața”.
  • “Mi-e frică că unul cu p…a mai mare îmi va lua locul, asigură-mă că mărimea nu contează”. 😆

Mi-e frică…, mi-e frică… și lista poate continua. Pe ce planetă trăiești? Asta îmi vine să întreb de fiecare dată când sunt pusă în fața acestor frici ale celor din jur sau chiar a bărbaților care au făcut parte din viața mea.

Oare încă nu ți-ai dat seama că timpurile părinților noștri, în care “dragostea se sfârșea odată cu moartea unuia dintre ei”, nu mai există?

Oare încă nu ai înțeles că ai venit pe lume într-o altă perioadă istorică, în care există oportunități de a crește, oportunități de a fi independenți, oportunități de a fi egali etc. etc.?

Femeile sunt din ce în ce mai greu “de cumpărat”, bărbații nu mai pot fi manipulați cu: “Am rămas însărcinată, trebuie să mă iei”. Suntem în secolul XXI, hello! Iar asta înseamnă că:

  • Dacă stau alături de tine e pentru că îmi face plăcere să fiu aici.
  • Dacă sunt cu tine, e pentru că mi-e bine.
  • Dacă vreau să îți fac un copil e pentru că te iubesc și vreau să rămână ceva în urma dragostei noastre.
  • Dacă simt că relația s-a dus dracului am dreptul să o abandonez, deși avem o casă și 2 copii împreună, pentru că nu mă mai împlinește emoțional și prefer să ies vie din ea decât cu o boală incurabilă în fază terminală.

Astea sunt avantajele perioadei istorice în care trăim, deși nu-mi pot permite să spun că sunt doar avantaje.

Mă simt obligată să menționez că uneori prea multă libertate strică.

Mă simt responsabilă să te anunț că am senzația că unele cupluri nu au luptat suficient unul pentru altul, înainte de se despărți.

Într-un final, trebuie să-ți spun că conceptul familiei ar fi altfel dacă am ști să călcăm peste propriile orgolii și să ne separăm drumurile abia atunci când ne-am spus, cu inima împăcată: “Am făcut TOT ce a ținut de mine pentru această relație, mai mult de atât nu mai stă în puterea mea să fac”.

Acesta e adevărul: fiecare perioadă istorică are avantajele și dezavantaje ei.

Crezi că părinții noștri erau atât de fericiți precum afișau?

Crezi că femeile din acele vremuri nu ar fi fost mei împlinite dacă ar fi fost independente, s-ar fi bucurat de realizări sociale, ar fi strălucit într-un anume domeniu sau ar fi simțit și ele alte bucurii în afară de cea de a fi mamă?

Ce-ar fi să ne trezim puțin și să încercăm să privim lucrurile obiectiv?

Cum îți pot promite că te voi iubi întreaga viață dacă am gustat până acum instabilitatea existenței umane? Crezi că iubirea e eternă, deși știi că viața însăși nu este?

Cum să îți garantez iubire pe toți vecii, dacă nici măcar viața nu îți poate garanta stabilitatea zilei de mâine?

Preferi să fii mințit pentru a-ți atenua fricile, decât să accepți realitatea și să te bucuri de noi acum, așa cum suntem și poate așa cum vom fi, mult timp de acum încolo?

Oare nu e suficient că viața ne încearcă atât de dur uneori, trebuie să ne mai și stresăm cu faptul: “Oare am să te pot sau nu iubi până moartea ne va despărți?”

Prefer să spun lucrurilor pe nume, deși, recunosc, am pierdut multe prietenii din cauza acestui lucru, însă, dacă ma gândesc mai bine, au rămas lângă mine doar oamenii care știu să aprecieze adevărul și obiectivitatea cu care îmi construiesc realitate.

Poate aș fi avut altă viață dacă aș fi fost altfel, dar atunci când înțelegi lucruri nu te mai poți preface că nu le știi, în momentul în care te confrunți cu ele.

Ori să mă prefac acum, după atâtea experiențe cumulate, că există dragoste eternă, nu mai pot.

Să mă prefac acum, după tot ce am trăit, că “iubirea te hrănește”, nu mai vreau.

Într-un final, să mă prefac acum că aș renunța la tot pentru un bărbat, nu mai știu cum să o fac.

M-am trezit demult și poate mult prea devreme, la 25 de ani. Însă, devreme sau târziu, tot o facem odată și odată fiecare dintre noi. Asta numai dacă nu băgăm capul în pământ la fiecare revelație și nu spunem că: “Nu, stai liniștit, ți s-a părut”. Și, din păcate, am asistat și continui să asist la astfel de situații.

Om drag, în secolul XXI, dacă cineva te iubește cu adevărat te lasă să fii, exact așa cum ești, alături de el!

Prieten scump, în secolul XXI, dacă cineva te iubește cu adevărat, nu te pune în postura de a-ți justifica trecutul și a-i “asigura” emoțional viitorul!

Într-un final, dacă cineva te iubește în secolul XXI, te ține de mână nu doar dacă îi promiți că îl vei ține și tu “până când moartea vă va despărți”, dar doar dacă simte că mâna ta se ține strâns de mâna lui…

Iubirea înseamnă libertate. Dacă nu mă poți iubi așa cum sunt: serioasă – în momentele de seriozitate, nebunatică – când mintea mi s-a eliberat de provocări, încăpățânată – când îmi apăr propria dreptate, iubitoare – când feminitatea mi se activează, atunci fă-mă să înțeleg cum vezi tu iubirea.

Iubește scumpul meu, dar nu te anula.

Ești prea complicat pentru alții? Ok, și oare alții nu sunt complicați și ei, la rândul lor, pentru tine?

De ce trebuie să accepți complexitatea altora și să renunți la a ta? Ai dreptul să fii exact așa cum ești, fii sigur că în jurul tău vor rămâne exact oamenii care trebuie să rămână.

Să nu-ți pară rău de cei care se vor speria și vor fugi, înseamnă că au ales drumul mai ușor și e dreptul lor să o facă. 🙂

Oricum ar fi, te încurajezi să-ți continui drumul, până la urmă viața e un drum personal, pe care poți merge alături doar cu cei care te acceptă exact așa cum ești, oricât de complex sau complicat ai fi! 🙂

 

Te îmbrățișez cu drag și nu uita ca sunt întotdeauna aici pentru tine, 🙂

Eugenia

Descarcă gratuit

ebook-ul "O călătorie în trei"

 

Să alegi doar cu inima, nu este suficient.
 
Să alegi doar cu mintea – nici atât.

Și asta pentru că fiecare dintre acestea,

alese separat, ne pot distruge.
 
O călătorie în trei - Tu, Mintea și Inima ta -

asta este cea mai importantă călătorie

pe care ființa umană o are de făcut.
 
Introdu mai jos adresa ta de email

și haide să începem acest drum împreună.
Prenume
Email

2 comments on “Îți Jur Iubire pe Viață, Dar Nu Știu Dacă Viața Îmi Jură IubireAdd yours →

  1. Dacă am învăța aceste adevăruri, probabil am trăi mai ușor, fără stres, fără frică, etc.E bine cînd avem oameni dragi sufletului care să ne încurajeze de fiecare dată cînd ne este greu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *