Sfârșitul Unui Nou Început. Mulțumesc 2016, Bun Venit 2017!

Tot ce nu ne omoară ne face mai puternici, tot ce nu înțelegem, ne face să căutăm.

2016 a fost anul în care am învățat, cu toții: unii de alții și unii prin alții.

Pentru mine 2016 a fost un an care m-a marcat.

Un an în care am fost determinată să caut multe răspunsuri la întrebările care mă chinuiau de multă vreme.

Nu știu ce ai făcut tu în 2016, dar aș fi curioasă să aflu câte dintre scopurile de pe lista ta pentru acest an au ajuns să fie bifate, acum, în ultimele zile din cele 365 câte au fost până acum. Dar înainte de asta, cu strângere de inimă te întreb, în speranța că răspunsul tău este afirmativ: Există o astfel de planificare, pusă pe hârtie, pe care obișnuiești să o faci la sfârșit de fiecare an?

Poate că ai dreptate, tu, cel care strigi în gura mare că nu crezi în astfel de planificări.

Poate că ai dreptate atunci când spui că viața nu e așa cum ne-o imaginăm noi undeva, pe un colț de hârtie. Dar cu tot respectul care-l am pentru tine și părerile tale, îndrăznesc să îți spun că atunci când îți dorești nimic, exact asta ai… nimic.

Am vorbit de multe ori despre modul în care ne formulăm dorințele și grija cu care trebuie să o facem.

Dacă ești acum pe prima treaptă a evoluției tale și afirmi că vrei să ai ceva de pe treapta cea mai superioară, șansele să obții acel ceva sunt mai mult decât minime, întrucât viața, universul, dumnezeu sau oricum altfel vrei tu să numești această forță, nu îți poate da ceea ce nu ești pregătit încă să duci.

Adevăratele dorințe, cele pe care le simțim cu adevărat în ființa noastră atunci când le exprimăm, sunt exact la nivelul emoțional la care suntem în acea perioadă a vieții. Aceste scopuri, țeluri, obiective, sunt cele care au șanse reale de realizare.

Nu putem sări peste nici una dintre treptele evoluției umane în drumul nostru spre cea mai bună variantă pe care o putem avea în această lume.

Dacă mă întrebi pe mine, constat cu fericire, la sfârșit de fiecare an, că mai mult din 80 la sută dintre obiectivele puse pe hârtie s-au realizat. Următorul pas este să analizez cu atenție scopurile pe care nu le-am bifat. Ce nu este în regulă cu ele? – asta este întrebarea pe care mi-o adresez de fiecare dată.

Și mărturisesc că am același răspuns referitor la aceasta de fiecare dată: nu am fost pregătită emoțional să am acele realizări pe care nu le-am bifat.

Au fost mult prea mari pentru ceea ce am reușit eu să modelez din mine pe parcursul unui an.

Dacă le consider importante le transcriu în lista de obiective pentru anul viitor sau dacă, acum, prin ceea ce am devenit, le văd doar ca pe dorințe de afirmare ale egoului, atunci, fără nici un regret, renunț la ele.

Multe dintre dorințele noastre, dragul meu, nu sunt decât imperative ale egoului nostru. Puține dintre dorințele pe care le avem sunt cu adevărat chemări ale spiritului dinăuntrul nostru. Cea mai grea sarcină pe care o avem este să diferențiem aceste tipologii de dorințe.

Te provoc să fii atent la dorințele pe care le simți cu adevărat.

Rostește-le pe fiecare în parte și observă cât de reală este intensitatea acestora.

Ce emoții ai în legătură cu fiecare dintre ele?

Atunci când rostești acea dorință, simți că ți-o dorești atât de mult încât ai fi în stare să pornești chiar acum pe drumul realizării ei?

Cum îți imaginezi destinația acestei dorințe?

Te vezi pe tine o varinată mai bună în urma realizării ei sau îi vezi pe cei din jur, în imaginea din mintea ta, bucurându-se și privindu-te “cu alți ochi”?

Dacă încerci să faci acest exercițiu îți vei da seama probabil care dintre dorințele pe care le ai sunt ale spiritului și care ale egoului…

Eu mi-am dorit, cu toată ființa mea, ca în 2016 să reușesc să îmi organizez cumva viața, astfel încât să-mi pot ajuta mama, ajunsă bolnavă de câțiva ani, fără noi, copiii ei alături, departe de meleagurile pe care eu și fratele meu suntem. Mi-am dorit să îi fiu alături emoțional, în primul rând, și abia mai apoi – material.

Pentru că în toți acești ani am lucrat până la transpirație pentru visurile mele, dar și pentru că am avut o aprigă luptă interioară în mine să învăț să îmi iubesc mama, așa cum este ea acum, transformată de condiția medicală în care se află, am simțit într-un anumit punct al vieții mele cât de mult am neglijat-o.

Astăzi, când privesc lista obiectivelor mele pentru 2016, îmi dau seama cât de importantă a fost pentru mine această dorință și cu câtă bucurie în suflet am rueșit să o bifez.

În 2016 mi-am dorit să găsesc răspunsul la una dintre întrebările mele care m-au măcinat mai bine de 4 ani și astăzi, cu toată recunoștința pe care o am pentru viață, o bifez.

În 2016 mi-am dorit să termin masteratul în psihologie, pe care l-am început cu doi ani în urmă și pentru care, trebuie să recunosc, am depus eforturi uriașe pentru ceea ce eram înainte de atingerea acestui obiectiv.

Pentru că eram mai mereu pe drumuri în cea perioadă, încercând să îmbin satisfacerea necesităților materiale cu cele de dezvoltare personală, îmi era practic imposibil să fiu într-un singur loc o perioadă mai lungă de timp.

Îmi amintesc foarte bine că ultimul semestru al masteratului m-a consumat atât de mult, încât m-am prins, într-un anumit punct, zicându-mi: “E nevoie doar de o minune să ajung la finalul acestui obiectiv”. Și minunea s-a produs, dar nu a venit dintr-o oarecare stea norocoasă, ci dintr-o muncă imensă și din oameni minunați pe care i-am cunoscut pe parcursul acelui drum.

Mulți dintre oamenii din viața mea nu au înțeles nici până astăzi de ce mi-am dorit atât de mult realizarea acelui obiectiv. Eu am înțeles, și asta este suficient pentru mine.

Acestea sunt câteva doar dintre puținele obiective pe care mi le-am dorit cu adevărat pentru 2016. Le-am realizat nu doar pentru că sunt perseverentă, ci și pentru că mi le-am dorit atât de mult, încât toată ființa mea a vibrat pentru ele. Am știut de ce mi le doresc și cum mă vor transforma acestea ca om și personalitate. Am știut că odată realizate, voi privi lumea cu alți ochi. Am știut că ajungând la finalul fiecărei dintre aceste destinații voi descoperi alte valori ale lumii, alte aspecte de care nu am avut habar până la ele.

2016 a fost un an în care m-am despărțit, pe undeva cu mare greu, de multe dintre iluziile mele și o parte din egoul meu, pe care îl numeam: eu.

2016 a fost anul în care am învățat să mă identific cu mine și ceea ce fac din mine, nu cu statutul unui bărbat, prieten, părinte sau oricine altcineva ce face sau a făcut parte din viața mea.

2016 a fost anul în care am învățat să visez… dar să o fac matur și să și selectez, din multiduinea de dorințe pe care le am, doar pe cele care vibrează cu adevărat în mine.

2016 a fost anul în care am învățat să mă despart cu demnitate, să aceept cu capul sus, să las în urmă acolo unde începusem a construi, să iubesc frumosul din om mai mult decât aparențele acestuia, să încep un nou drum cu încredere, să las în urmă și să privesc înainte, să visez mare și să muncesc pentru visurile mele, dar cel mai important: să am încredere în Univers.

Atunci când îți dorești cu toată ființa și faci TOT ce ține de tine pentru acea dorință, suportul apare de acolo de unde nici nu ți-ai fi imaginat că poate apărea.

Acolo unde tu nu mai poți, UNIVERSUL POATE.

Tu ce ai făcut în 2016? Ce ai învățat? Ce ai realizat? Care sunt revelațiile pe care le-ai avut?

 

Te îmbrățișez cu multă dragoste și îți mulțumesc pentru experiențele pe care le împărtășim împreună mai bine de trei ani pe aceast site. 🙂

Eugenia