Viața e un ciclu continuu. Cercurile pe care le lași deschise nu te vor lăsa să trăiești. Închide cercurile și continuă-ți drumul!

O lume într-o permanentă schimbare – aceasta este cea mai potrivită expresie care reflectă lumea în care trăim. Dar dincolo de acest adevăr, cunoscut de fiecare dintre noi, menirea omului este să-și caute un loc… un loc în propria existență.

De ce sunt aici?

De ce fac ceea e fac?

Ce aport aduc lumii prin ceea e fac?

Cum cresc eu: emoțional, personal, intelectual etc., făcând ceea ce fac? – acestea sunt puținele din întrebările pe care ni le punem, la un moment dat, măcar o dată, fiecare dintre noi în viețile noastre.

Mai știi imaginea unui om deja matur, cu diplome în buzunar și cu câțiva ani în buletin, care se privești în oglindă și tot nu știe ce vrea să se facă când va fi mare?

Mai ții în minte imaginea unui om în care exteriorul pe care-l prezintă se bate cap în cap cu ceea ce crede el despre el însuși și cine este el de fapt?

Conflicte existențiale – asta e ceea ce creăm de-a lungul timpului în noi înșine. Nevroze, afecțiuni somatice greu de explicat – toate acestea sunt roadele discrepanței între ceea ce suntem și ceea ce vrem să arătăm lumii că suntem.

Noi oamenii acceptăm foarte greu ideea că viața este o balanță dintre ceea ce nu ține de noi și ceea ce ține de noi să schimbăm.

Ne agităm, ne înfuriem, invidiem, blestemăm, refuzăm să practicăm răbdarea, toleranța, dar nu ne dăm seama că avem exact ceea ce trebuie să avem în fiecare etapă a vieții noastre.

Tot ceea ce ne înconjoară este exact reflecția nivelului nostru la care ne aflăm.

Ori cum ai vrea să ai oamenii inteligenți în jurul tău, dacă tu nu te axezi pe dezvoltarea ta intelectuală?

Cum ai vrea să ai oameni cu o toleranță crescută la frustrare, care să știe să-ți fie alături și în momentele dificile nu doar cele de glorie, dacă tu nu dai nici doi bani pe dezvoltarea ta emoțională?

Într-un final, cum ai vrea să ai un partener de viață matur dacă simți încă nevoia de a crea drame și, culmea, îți și face plăcere să le trăiești?

Întotdeauna am spus că omul care îi dă hrană potrivită creierul său, nu va avea plăcerea să se hrănească cu drame și nici nu va simți nevoia să le creeze. Și, dimpotrivă, omul care și-a obișnuit creierul cu hrană toxică va avea nevoie de dramă ca de un drog.

Emoțiile pe care le va simți pe moment nu-l vor împlini, dar îi vor aduce recompense emoționale de scurtă durată și costuri emoționale îndelungate.

Ce alegem să facem cu viețile noastre – e o responsabilitate care ne aparține!

Dacă nu ai simțit niciodată fiorii unui scop care să te însuflețească atât de mult încât să fii dispus să faci eforturi care te depășesc pentru a-l atinge, atunci nu ai trăit până acum. Pentru că numai aceste scopuri, odată realizate, te fac să privești lumea, oamenii și viața altfel.

Nu vei ști niciodată ce putere ai în tine atâta timp cât nu vei fi nevoit să o exploatezi. În casă, la călduț, cu pisica pe brațe, nu vei ști niciodată cât poți duce! Pentru că ceea ce trebuie să acceptăm este că:

Viața e o provocare continuă, restul sunt detalii. 🙂

Ne dăm seama câtă putere avem abia atunci când ne vedem cu reușita în brațe. Și atunci ni se face rușine că am crezut atât de puțin în noi și în propriul potențial.  Și asta pentru că:

  • Scopurile ne umplu existența.
  • Scopurile ne dau un sens.
  • Scopurile ne fac să devenim o variantă mai bună a noastră încă înainte de a le atinge.
  • Scopurile ne fac să credem.

Iar credințele pe care le avem ne definesc comportamentul, respectiv existența pe care o ducem.

Nu putem spune că totul e în capul nostru, pentru că, cu certitudine, există și anumite predispoziții emoționale cu care venim pe lume, dar cu siguranță ceea ce avem în cap este rodul semințelor pe care le-am plantat. Așa că MARE ATENȚIE la modul în care ne hrănim mintea, la ceea ce permitem să intre în ea.

Nu suntem suma informațiilor pe care le deținem, dar cu certitudine suntem suma modului în care acceptăm situațiile și le facem față.

Între impact și răspuns sunt câteva secunde la mijloc, modul în care reușim să gestionăm acest scurt timp generează modul în care va fi dat răspunsul la eveniment. Iar un răspuns impulsiv de multe ori poate schimba o întreagă viață.

Hai să ne folosim de aceste câteva secunde, acum că știm de existența lor, și să analizăm, să raționalizăm înainte de a ne arunca cu capul înainte.

 

P.S. Scumpul meu, am încheiat o etapă foarte importantă în viața mea, de aceea intenționez să revin cu seriozitatea la activitatea care-mi aduce cea mai mare satisfacție – scrisul. În tot acest timp, în care am scris atât de puțin, am acumulat foarte multă experiență, pe care abia aștept să o împart cu tine. 🙂

Leave a comment