„Viața nu este niciodată blocată, stagnată sau țintuită, pentru că fiecare moment este nou și unic”
(Louise Hay)
Cum ai caracteriza, în trei cuvinte, lumea în care trăiești?
Nebună, agitată și incorectă?
Nedreaptă, grăbită și obositoare?
Ce alte cuvinte îți vin în minte când auzi această întrebare? Scrie-le pe o foaie.
Acum privește cuvintele pe care le-ai scris. Asta este credința ta despre lumea în care trăiești.
Dacă mi-ai adresa mie această întrebare aș răspunde că lumea în care trăim e minunată, noi suntem cei care nu știm cum să ne bucurăm de ea.
De ce spun asta? Pentru că ultimele studii au scos la iveală că:
- 80% din populația pământului nu este nemulțumită de viața pe care o duce, iar
- 85% din populație susține că lucrează pentru a-și asigura existența, dar joburile lor nu le aduc nicio satisfacție.
Îți dai seama că doar 15-20% din populația pământului este mulțumită cu viața pe care o duce? Tu în care categorie crezi că te incluzi?
- Te învârți și tu prea mult în cercuri vicioase fără a observa cum zilele, săptămânile, lunile trec pe lângă tine?
- Nopțile în care adormi cu gândul că iar ți-ai amânat dorințele pentru mai târziu sunt din ce în ce mai multe?
- Te agiți prea mult să le reușești pe toate și lași lucrurile cu adevărat importante pentru tine la mila celor neimportante?
Eu m-am învârtit mulți ani în cercuri vicioase din care nu reușeam să ies nicicum.
Aveam senzația că toată lumea se învârtea într-un ritm exagerat de rapid și așteptam clipele înainte de somn pentru a-mi putea observa gândurile și ideile mele.
Ai simțit și tu la fel?
Adevărul este că:
„Unde este o problemă, nu este ceva de făcut, ci ceva de aflat”
(Raymond Charles)
Înainte de a găsi soluția pentru o problemă, trebuie să știm cauzele care au dus la crearea ei.
Am fost încântată de autorul și coacher-ul Anthony Robins, care spunea că atunci când un om vine la el și îi spune că este deprimat, el nu îl întreabă „De ce?”, întrebarea lui este „Cum faci să fii deprimat?”, „Ce îți închipui, ce îți spui, ce faci ca să cazi în starea asta?”
M-am gândit mult la această abordare a stării de deprimare, evocată de acest mare specialist.
Mi-am dat seama că, într-adevăr, dacă ar fi întrebat omul de ce este deprimat, răspunsul lui, cel mai probabil, ar fi: „Nu știu, mă simt aiurea de câteva zile”. Însă atunci când îți privești rana în ochi, nu ai cum să negi că nu sângerează.
Cum să le reușesc pe toate?
Cum să îmi programez timpul astfel încât ziua să pară că are mai mult de 24 de ore?
Ce să fac să nu mă mai simt frustrată seara că iar mi-am amânat planurile mele pentru a doua zi, a nu știu câta oară?
Astea erau întrebările care mă măcinau cel mai des. Pentru că mi-a luat ceva ani să descopăr câteva aspecte pe care le neglijam, am decis să le împărtășesc cu tine, valoros om, pentru ca tu să nu ai nevoie de nu știu câți ani pentru a te bucura de ele.
În cele ce urmează ți-am pregătit 3 aspecte pe care dacă le privești cu seriozitate, îți poți instala controlul asupra vieții și timpului tău.
Dacă mai cunoști și tu câteva, te rog să le împărtășești cu noi în căsuța de comentarii de după articol.
So, let’s start. 🙂
- Primul lucru, pe care îl plasez în capul listei a orice, este disciplina.
Eu nu am crezut în planuri, organizări sau orice alt concept cu acest înțeles până când nu m-am ciocnit de frustrări dureroase care îmi furau somnul.
„Disciplina în sine începe adesea dureros, dar durerea este temporară, în timp ce progresul este permanent”, spunea psihologul John Leddon.
Și da, fără disciplină nu poți face nimic concret. Avem nevoie de disciplină în alimentație, în idei, în obiectivele pe care ni le propunem. No discipline, no life – zic eu. 🙂
De unde să începi? Ok, în primul rând, începe de la cel mai mic lucru: fă-ți lista de priorități pentru viața ta.
Bani, familie, carieră, sănătate, libertate, viață socială, independență, iubire, relație de cuplu etc., care lucruri sunt prioritare pentru tine în viață?
Scrie-le în ORDINEA pe care le concepi.
Dacă sănătatea este în capul priorităților scrie-o prima pe lista ta.
Dacă independența este a doua ca valoare pentru tine, notează-o după prima și tot așa până îți stabilești toată lista ta de priorități în viață.
De ce ai nevoie de acest lucru?
Pentru că dacă nu știi unde te îndrepți, te poți lăsa dus de valul vieții.
Ok, după ce ai finisat lista de valori pentru tine, ia-o pe fiecare în parte și stabilește-ți obiectivele necesare.
De exemplu, în capul listei mele de valori stă sănătatea. Pentru a fi sănătoasă am nevoie:
- Să fac sport de trei ori pe săptămână.
- Să mănâncă sănătos (ceea ce înseamnă să beau sucuri naturale, să evit prăjelile, zahărul etc.).
- Să am cel puțin opt ore de somn pe noapte etc.
Și astfel procedează cu fiecare valoare pe care ai trecut-o în lista ta. Scrie în detaliu ce ai de făcut, cum vei face, pentru că astfel vei avea reperele necesare și nu te vei pierde „prin buruieni”.
Un alt punct forte pentru asigurarea disciplinei este planul fiecărei zile. Obișnuiesc să îmi fac în fiecare seară PLANUL pentru ziua de mâine.
Nu doar ce am de făcut, ci în amănunt, ora la care mă trezesc, timpul alocat pentru sport, timpul alocat pentru citit, scris, socializare, relaxare etc. Te sfătuiesc să procedezi la fel, crede-mă, e foarte eficient.
- Nu renunța niciodată la ceea ce îți dorești să faci.
Se zice că niciodată nu e prea târziu să faci ce-ți dorești, întotdeauna e prea devreme să renunți la tine.
Oamenii s-au obișnuit să se mintă prin faptul că e prea devreme sau prea târziu pentru ei să facă ceea ce își doresc.
Întotdeauna suntem prea tineri sau prea bătrâni pentru a ne urma pasiunile.
Despre vârstă aș tot vorbi și vorbi.
Am căzut și eu în capcana asta ani de-a rândul.
„Vai, am deja 21 de ani, toate prietenele mele s-au căsătorit, au făcut un copil, numai eu am rămas”.
„Vai, finisez o facultate și nu-mi doresc să lucrez în acest domeniu, dar probabil e prea târziu la 22 de ani să o iei de la zero și să studiezi altceva”.
Și lista de „vai” poate continua. 😀
După ce am citit poveștile unor oameni de succes, care și-au urmat pasiunile și la 70 de ani, și la 16 și la 40, mi-a fost rușine pentru văietările mele. Adevărul este că:
Nimănui nu-i pasă de vârsta ta, oamenilor le pasă doar de valoarea pe care le-o oferi și care îi ajută să trăiască o viață mai bună.
Nimănui nu-i pasă dacă ai 16, 22, 30, 40 sau 70 de ani, atâta timp cât ceea ce faci tu reprezintă o valoare pentru tine și cei din jurul tău.
Așa că nu îți mai argumenta viața plictisitoare prin: e prea devreme sau prea târziu pentru mine să fac ceea ce-mi doresc.
„Grandma Moses”, pe numele ei adevărat Anna Mary Robertson, a început să picteze la 76 de ani și a devenit celebră.
A mai trăit încă 25 de ani pentru a vedea cum tablourile ei au ajuns să fie vândute cu peste 10.000$, în condițiile în care prețul inițial fusese de 3$.
E doar unul din exemplele relevante, dar există atâtea altele similare!
- Proiectul cu numele EU este mai important decât orice alt proiect
Amânarea – ăsta este cuvântul ce caracterizează omenirea.
Ai mereu senzația că dacă îți mai amâni încă o zi/săptămână/lună sau un an ideile care te macină de ceva vreme să le pui în practică, nu e nimic ieșit din comun.
Ai toată viața la dispoziție să te apuci de ele, nu-i așa?
Serios? Și cine ți-a zis că dacă nu faci azi ceva pentru ele, mâine ai să faci?
Doar ai atâtea alte chestii pe care te-au rugat prietenii, străinii sau oricine altcineva să le faci, de ce să te grăbești să lucrezi la proiectele tale?
Eu m-am surprins de multe ori, dăruindu-mi tot timpul meu altora și lăsându-mi „pe mâine” planurile mele.
Am avut nevoie, într-adevăr, de mult timp pentru a realiza că eu și proiectele mele sunt cele mai importante lucruri din viața mea.
Planifică-ți timpul. Alocă-ți timpul necesar pentru a face în fiecare zi câte puțin pentru visurile tale.
Privește proiectul EU cu cea mai mare seriozitate, pentru că tu ești salvatorul, vindecătorul și terapeutul tău.
Pentru că atunci când frustrarea îți înăbușă existența tu ești cel care suferă.
Plăcintele mamei nu te pot ajuta decât temporar.
Cadourile iubitului/iubitei nu sunt decât un panaceu cu o durată scurtă.
Iar ieșirile în club și nopțile amețitoare nu sunt decât niște tratamentele momentane.
Cât de importante crezi că sunt planurile de acțiune?
Planurile concrete te-au ajutat vreodată într-un mod binevenit pentru a-ți duce obiectivele la bun sfârșit?
