Rugăciunea Unui Om de Creație: Doamne...

File din Jurnalul Vieții. Rugăciunea Unui Om de Creație

“Doamne, de data asta stau în fața ta, nu pentru a-ți cere ceva, ci pur și simplu, pentru a simți prezența ta divină.

Au existat momente în care am crezut că tu nu mai ești, atunci când eu eram…

Și au existat momente în care am știut că tu ești, deși eu nu mai eram…

Mi-am creat imaginea ta ca a unui Dumnezeu “statornic”, întotdeauna la nivelul așteptărilor mele, bun cu cei buni, punitiv cu cei răi și m-am impus să te văd astfel de fiecare dată când reveneam la tine.

Nu m-am gândit niciodată că tu ești Creativitatea întruchipată. Nu m-am gândit niciodată că tu ai putea fi altfel decât imaginația mea te-a creat…

Dar vai, cum poate fi creativitatea “stabilă”, “devreme acasă”, programată și sigură?

Dacă Creativitatea e spontană și incertă, înseamnă că și tu, Doamne, ești la fel…?

Dacă prezența Creativității, deși întotdeauna spontană și greu de prins, ne face totuși fericiți, înseamnă că și prezența ta, Doamne, deși parcă niciodată sigură, ne face să simțim la fel…?

De multe ori am avut senzația că Creativitatea trăiește în mine, deși asemenea unui copil, și-a dorit întotdeuna să inventez jocuri pentru ea, ca să iasă la joacă.

Poate că și tu, Doamne, la fel ca ea, trăiești în mine, dar eu nu reușesc să te aduc la suprafață decât atunci când revin la copilul din interiorul meu?…

Creativitatea m-a salvat de multe ori de la durere, tristețe și singurătate.

Oare tu, Doamne, erai acolo, prin ea..?

Atunci când m-am îndoit de tine, nu m-ai pedepsit, Doamne, așa cum oamenii afirmă că o faci, ci ai trimis Creativitatea să îți țină locul. Alături de ea am învățat că sufletul are aripi.

Te-am simțit de multe ori atât de aproape, Doamne, deși puține au fost dățile în care am recunoscut acest lucru…

Oamenii spun că trebuie să ne fie frică de tine, că vai, “ești în stare de multe” dacă încetăm să credem.

Mă întreb, Doamne, de ce Omul este atât de ipocrit și nu recunoaște, deși doarme cu capul pe Biblie, că a avut și el momente în care s-a îndoit?.. Și câte au fost acestea…

Și eu m-am îndoit de tine, și nu cred că există vreun păcat în sinceritate.

Dar îndoila mea cea mai mare a fost atunci când am avut sentimentul că ți-ai luat mâna ta, pe care eu o numesc Creativitate, de pe umărul meu…

Atunci m-am simțit goală, fără nici o vibrație dumnezeiască în mine.

Cine e Omul dacă nu poate fi o întruchipare a ta în miniatură? 

Cine e Omul dacă nu poate crea? 

Un robot docil, care execută mișcări neînțelese nici pentru el? Un mecanism care funcționează după un anumit program? 

Nu am găsit răspunsul la această întrebare, așa că da, aceea a fost singura dată când mi-am spus: “Doamne, oare tu nu mai ești sau eu nu mai sunt?”

Dacă Omului i se ia darul de a crea, atunci el rămâne a fi doar un corp viu, mort pe dinăuntru…

Creativitatea e calea pe care ne-ai lăsat-o ca să ajungem la tine. Și ai lăsat direcțiile acestei căi în fiecare dintre creaturile tale.

În unii ai lăsat darul de a face lumea mai frumoasă prin artă.

În unii ai lăsat darul de a crea familii și omuleți , care să devină mai târziu ființe umane aducătoare de schimbare în lume.

În alții ai lăsat darul de a fi, pur și simplu, părinți, priteni adevărați, soți/soții devotate etc.

În fiecare dintre noi ai lăsat câte ceva. Și nu-mi pot imagina ce-ar fi lumea fără de aceste daruri…

Doamne, astăzi nu mai stau în fața ta pentru a-ți cere ceva. Astăzi stau în fața ta pentru a-ți mulțumi.

Pentru toate momentele în care ți-am simțiti prezența în viața mea, prin Creativitate, îți mulțumesc.

Pentru toate momentele în care am avut oameni creativiti lângă mine, atunci când credeam că tu nu mai ești, îți mulțumesc.

Pentru creațiile pe care le-am realizat până acum și pentru cele ce urmează, probabil, să le realizez, îți mulțumesc.

Pentru că tu, Doamne, ești însăși Creația. Și așa cum lumea fără tine nu ar exista, lumea fără creație ar fi un abis mult prea întunecos și lipsit de sfârșit…”

 

Asta e rugăciunea unui om de creație, care m-a emoționat până la lacrimi, dragul meu Jurnal.

Am ascultat-o într-un moment în care eram atât de pusă pe treabă, încât simțeam că nu fac nimic, deși o alertă de nedescris se desfășura înăuntrul meu.

“E una din obișnuințele Omului secolului XXI”, m-am gândit, în momentul în care am decis să mă opresc, pur și simplu, și să caut o inspirație, oricât de scurtă, pe Pământ.

Așa am dat de această extraordinară ființă umană, care oprindu-se și ea din haosul atelierului ei de creație, stătea lângă fereastra ei cu o priveliște enormă către orașul aglomerat și rostea această rugăciune.

Recunosc, nu m-am putut abține să o ascult și am stat până la ultimul cuvânt rostit… Până când am simțit că și ea, la rândul ei, nu mai avea nimic de adăugat…

Atunci m-am gândit că poate aș putea adăuga eu ceva, dar m-am oprit. Sensibilitatea Omului uneori o depășește cu mult pe a mea.

Știam că Omul de creație simte altfel, dar uite, niciodată nu m-am gândit că fiecare ființă umană este un creator.

Aproape că mi-au dat lacrimile și mi-am spus: “Ce știu eu, cu adevărat, despre trăirile Omului creativ?”

Deși sunt martor de atâta amar de vreme la ceea ce simte Omul, unele trăiri sunt atât de greu de descifrat încă, chiar și pentru mine, Viața… 

În astfel de momente încep să mă îndoiesc, așa cum spunea și această minunată ființă umamă, că și eu mai sunt acolo, pentru Om…

Deși, vai, Omul este de atâtea ori, acolo, pentru mine.

Îl simt adesea, acolo, atunci când eu, Viața, par secătuită de puteri.

Întotdeuna are câte o idee, întotdeuna are câte o creație care să mă facă să revin, mai plină de forța decât eram, la misiunea mea de a fi alături de el…

Omul e un creator, într-adevăr, iar creativitatea îl aduce mai aproape de Dumnezeu și de ceea ce este sacru în el… Câte mai am de învățat de la el…

 

 

Citește Fila Precedentă aici

 

Descarcă gratuit

ebook-ul "O călătorie în trei"

 

Să alegi doar cu inima, nu este suficient.
 
Să alegi doar cu mintea – nici atât.

Și asta pentru că fiecare dintre acestea,

alese separat, ne pot distruge.
 
O călătorie în trei - Tu, Mintea și Inima ta -

asta este cea mai importantă călătorie

pe care ființa umană o are de făcut.
 
Introdu mai jos adresa ta de email

și haide să începem acest drum împreună.
Prenume
Email

0 comments on “File din Jurnalul Vieții. Rugăciunea Unui Om de CreațieAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *