de ce să te respecți

De ce te Respecți Atât de Puțin?

„Viața este dansatorul, tu ești dansul”

(Eckhard Tole „Un pământ nou”)

Problema stimei de sine scăzută este probabil boala secolului în care trăim.

Încearcă să te oprești puțin undeva în mijlocul societății și analizează lumea, ultima oară când am făcut-o am avut impresia că oamenii se rotesc odată cu pământul.

Cu toții ne dorim să obținem cât mai multe, să ajungem cât mai sus, iar în timpurile în care trăim aceasta nu mai este o dorință, ci o necesitate, pentru că dacă nu evoluezi, stagnezi – e una din legile universului.

Pe de o parte mă bucur că trăiesc în astfel de vremuri democratice și sunt liberă să îmi creez viața șa cum mi-o doresc eu, pe de alta mă înspăimântă ideea că avem din ce în ce mai puțin timp să ne bucurăm de ceea ce obținem, pentru că tinzând la un viitor strălucit uităm să vedem prezentul luminos.

Lipsa stimei de sine este una din problemele cu care ne confruntăm din ce în ce mai des. Deși unii preferă să rămână nepăsători simptomelor unei stime de sine din ce în ce mai scăzute, eu pretind că acest fenomen e cel ce stă la baza nefericirii omenirii.

Argumentul este simplu: lipsa stimei de sine nu doar că nu te lasă să îți setezi țeluri mărețe pentru viitor, ci și îți sabotează bucuria de a trăi ziua de azi.

În psihologia sănătății este explicat acest fenomen și în cadrul studiilor realizate pe pacienții bolnavi de cancer. Încă din 1986, în studiile realizate de Scheier și Carver, efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar și pe un grup de pacienți supuși unei intervenții chirurgicale cardiace, optimismul a apărut a fi un bun predicator în recuperarea post-chirurgicală și rata de supraviețuire.

Dar ghici cine sunt oameni optimiști? Ai dreptate, cei cu o stimă de sine ridicată, care știu că vor reuși să facă față oricărei situații din viața lor.

Oamenii cu o stimă de sine scăzută sunt adesea cei care se confruntă cu depresii profunde. Printre altele, depresia este una dintre cele mai studiate emoții negative din psihologia sănătății.

Studiile realizate în acest domeniu au dovedit existența unei relații dintre depresie și cancer, depresie și dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

Depresia contribuie cu pași rapizi la evoluția tumorilor canceroase, respectiv la reducerea sistemului imun al organismului.

Acestea sunt consecințele lipsei stimei de sine și încrederii în potențialul tău. Eu m-am luptat cu această problemă mulți ani din viața mea.

Sunt sinceră, și astăzi am tendința de a mă critica aspru și astfel a-mi reduce stima de sine când mă confrunt cu o problemă căreia consider că nu am reușit să îi fac față.

Sunt un om hipersensibil, deși nu par a fi, și tot ceea ce mă rănește mă face să îmi pierd stima de sine și încrederea în mine.

Diferența însă dintre omul care eram odată și omul care sunt acum este că acum am nevoie de un timp foarte scurt pentru a mă pune pe picioare și a mă „reclădi”, amintindu-mi de potențialul meu.

Eu zic că oricine trebuie să își rezolve problemele interpersonale dacă nu vrea să ajungă într-o altă extremă: ostilitatea.

Am întâlnit multe persoane ostile în viața mea, care se remarcă prin cinism și neîncredere în alții, ei vor să dovedească lumii cât de puternici sunt, dar de fapt nu fac decât să își amintească lor înșiși câte probleme interioare nerezolvate au.

Ostilitatea e o altă consecință a lipsei stimei de sine.

Eu am fost în această extremă și nu mă mândresc cu acest lucru, pentru că în timp ce eu îi priveam sceptic pe toți pentru reușitele lor, cei din jurul meu continuau să își creeze viața pe care și-o doresc, iar eu continuam să îmi motivez eșecurile.

Eu cred că un om care are o stimă de sine ridicată și își cunoaște cu adevărat potențialul:

  • Nu va coborî niciodată la nivelul bârfei și criticii celor din jur, din simplu motiv că el știe că fiecare are adevărul lui după care se conduce și că nu există „gândire corectă” și „gândire greșită”, există doar unghiuri diferite din care privim lucrurile. Ne-am născut pentru a fi diferiți unii de alții și trăim pentru a învăța unii de la alții;
  • Nu va vedea doar problemele din viața lui, ci lucrurile frumoase care i se întâmplă, astfel va căuta mereu să crească emoțional și intelectual;
  • Știe că a sta, în timpurile în care trăim, înseamnă a cădea, pentru că astăzi dacă nu crești, cobori, pentru că astăzi dacă nu evoluezi, mori. Crede-mă că știu ce zic, am avut o perioadă de câteva luni de depresie profundă după finisarea facultății, în care m-am simțit un mort care respiră. Pentru mine a sta este echivalent cu a muri.

Oamenii au încetat să se iubească, oamenii au încetat să se stimeze pentru ceea cine sunt.

Suntem învățați respectul de mici, dar în educarea copiilor se omite un lucru extrem de important: respectul de sine – asta e ceea ce trebuie să învețe copii în primul rând.

Mă întreb de ce trebuie să învățăm stima de sine după ce trecem prin suferințe și dureri sufletești, de ce trebuie să învățăm să ne respectăm și iubim după ce alții ne-au dovedit, prin atitudinea lor, cum ne privim noi?

Vrei să știi? Pentru că în copilărie ni s-a spus de ce e important să îi respectăm pe toți din jurul nostru, mai puțin pe noi.

Noi am fost învățați că maturii sunt întotdeauna corecți, că profesorii sunt modele de urmat, că părinții sunt oameni cărora trebuie să le urmăm exemplul, dar de ce nu ni s-a spus că fiecare om are drumul său în viață pe care și-l poate croi singur fără a urma modelul cuiva? Îți zic eu de ce, pentru că acest lucru e riscant:

  • E riscant să îți lași copilul să își găsească drumul lui care îl face fericit;
  • E riscant să îți înveți puiul să iasă din zona de confort, atâta timp cât tu nu ai îndrăznit să faci acest lucru niciodată;
  • E riscant să ai un copil ieșit din tipare, pentru că asta ți-ar nemulțumi prietenii și rudele.

Mă doare să spun acest lucru, dar dacă generațiile care vin vor continua în același ritm, vom ajunge să avem o populație de handicapați emoțional și spiritual.

Mă bucur să văd însă din ce în ce mai mulți oameni care aleg să meargă în viață pe cont propriu, fără modele învechite pe care tindem să le urmăm cu disperare.

Acesta a fost mesajul meu referitor la importanța stimei de sine.

Mai am o singură recomandare pe final de articol: lucrează la stima de sine în fiecare zi, dacă simți că există ceva ce te determină să o pierzi, apleacă-te asupra acelui „ceva”, rezolvă problemele tale interioare, pentru că ceea ce ai în interiorul tău se reflectă în exterior.

Să nu te miri că ai o viață mediocră dacă lași problemele și conflictele tale să se adune construind un zid de nepătruns în tine.

Eu îmi doresc să cred că tu te cunoști mai bine decât oricine și știi că meriți să trăiești cele mai frumoase emoții și să ai o viață minunată.

Fii pe pace, îmi reamintesc și mie de acest lucru de fiecare dată când am ocazia. 🙂 Și vorba lui Tolle:

„Nu spune niciodată „Eu sunt nefericit”. Nefericirea nu are nici o tangență cu cine ești tu. Spune mai degrabă că „Există nefericire în mine și investighează-o”.

Vreau să cred că tu știi să investighezi nefericirea pe care ai lăsat-o să trăiască în tine?

Spune-mi cum îți crești tu stima de sine?

Lasă-mi un comentariu mai jos, îți voi răspunde câte de repede pot.

Știi deja că experiențele tale contează pentru mine, pentru că ele ne fac pe amândoi să fim mai puternici.

 

Te îmbrățișez cu dragoste,

Eugenia.

Descarcă gratuit

ebook-ul "O călătorie în trei"

 

Să alegi doar cu inima, nu este suficient.
 
Să alegi doar cu mintea – nici atât.

Și asta pentru că fiecare dintre acestea,

alese separat, ne pot distruge.
 
O călătorie în trei - Tu, Mintea și Inima ta -

asta este cea mai importantă călătorie

pe care ființa umană o are de făcut.
 
Introdu mai jos adresa ta de email

și haide să începem acest drum împreună.
Prenume
Email

0 comments on “De ce te Respecți Atât de Puțin?Add yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *