“Toți oamenii sunt self-made, dar numai oamenii de succes admit acest lucru”
(Daniel Zarnescu)
Dacă ar fi să răspund acum la întrebarea Cine e omul pe pământ?, aș cita exact cuvintele excepționalului Anatol Basarab și aș spune că fiecare om e suma a ceea ce face zilnic.
Destinul fiecăruia dintre noi este determinat de acțiunile lui zilnice.
Anatol Basarab, psihologul și terapeutul român, spune că, cuvântul „destin” este format din alte două cuvinte mici, scurte, dar cu o importanță majoră: „des” și „țin”, adică ceea ce ții să faci des îți formează destinul tău.
Spune-mi ce faci în fiecare zi pentru visul tău cel mai mare al vieții tale și am să îți spun când vei ajunge la el.
Dacă visezi să ai o casă caldă, mare și frumoasă, câte cărămizi ai pus ieri pentru a o construi, dar azi?
Am citit într-o zi o excepțională poveste a unui om care avea o singură dorință pe lume: aceea de a-și construi o casă. Poveste sună cam așa:
Eroul poveștii noastre primise moștenire o bucățică de pământ și aceea era singura lui avere, singurul lucru care îi aparținea pe pământ doar lui, singurul lucru pe care conta.
Ideea casei pe pământul lui era ceea ce îl făcea să se trezească dimineața și ceea ce îi alina serile înainte de culcare.
A adunat omul materialele de care avea nevoie pentru a-și construi căsuța și s-a apucat de ridicat.
A săpat un șanț, a înfipt niște pari, a împletit niște nuiele, a pus drept acoperiș niște crengi și cu nerăbdare a grăbit cât a putut totul, cu dorința de a își vedea căsuța terminata, să se mute în ea și să fie fericit acolo.
A terminat treaba repede și s-a mutat. Dar în curând ploile grele și vântul au început să deterioreze căsuța, și omul nostru abia mai putea spune că stă într-o căsuță și nu la adăpostul pădurii.
Atunci omulețul nostru s-a văzut forțat să dărâme ceea ce mai rămăsese din căsuța lui.
Era foarte dezamăgit și își promise ca nu va mai construi niciodată o altă căsuță. Ce nevoie avea el de căsuță, se gândi, o poate construi oricând.
Peste ceva timp, însă, în mintea omului răsări din nou, ca dintr-un teren arid, ideea căsuței. „Aș putea să mai fac o încercare, se gândi omul, cel puțin acum știu ce am greșit și ce trebuie să fac diferit”.
Aduna din nou materiale și iar se apuca de ridicat la căsuța lui, pe care din nou o dorea mai presus de orice.
Săpă un șanț mai adânc, ridică pereții căsuței mai mari și rotunzi, iar drept acoperiș puse un placaj rezistent, făcut la comanda special pentru căsuța lui.
Și iar se mută fericit în casa nouă, în speranța că nici cele mai puternice vânturi și vijelioase ploi nu o puteau dărâma.
În curând însă descoperi că în căsuța lui nu pătrundea nici o raza de soare, aerul nu adia, nu se mai auzea nici un zgomot, în căsuța lui rezistența era doar liniște și întuneric, simțea că nu mai poate să respire, că se sufocă, că are nevoie de lumină și spațiu.
Cu inima sfâșiată, omul dărâmă casa pe care o construise cu atâta dăruire și pasiune. Și iar își promise că niciodată în viată lui nu avea să mai construiască o altă casă.
S-a gândit chiar să vândă bucata de pământ care era tot ce avea pe lume, dar nu a avut curajul, așa că a renunțat la această idee.
Timpul trecu și dorința de a avea propria căsuță răsări din nou în sufletul omului. Se apucă iar de treabă.
Omul nostru adună din nou materialele necesare pentru construcție, după ce își schiță, de data aceasta, pe o bucățica de hârtie, cum ar trebui sa fie căsuța lui.
Săpă din nou un șanț, de data asta turnă o fundație, puse bușteni de susținere, făcu pereții din pietre potrivite ca mărime, lasă ferestre mari prin care să intre soarele și aerul, făcu un acoperiș din sita și când totul fu gata, intră entuziasmat în căsuța lui, cu speranța vie născută în sufletul lui.
Timpul trecea iar căsuța omului rezista tuturor ploilor și vijeliilor.
Îl proteja de soarele arzător, îl încălzea în nopțile lungi de iarnă și acum omul se bucura că nu renunțase la ideea lui de a avea propria căsuță.
Își aducea aminte cu drag, fără regrete de încercările anterioare care îi permisese, datorita experienței câștigate, să ajungă aici și să obțină, în sfârșit, căsuța pe care și–o dorise mereu.
O căsuță care îl proteja de vânt, îi permitea să respire, o căsuță cu ferestre care lăsau lumina să intre, o căsuță cu o ușă primitoare și mereu deschisă, o căsuță rezistentă și liberă, așa cum își dorise omul nostru mereu.
Pe scurt, asta era căsuța la care visase mereu. Iar acum, tot ce își putea spune era: „Ce bine ca nu am renunțat”.
Mie mi s-a părut excepțională această povestire și am stat să mă gândesc 5 minute la visurile mele după ce am citit-o.
Dacă ai azi o viață nesatisfăcătoare, dar pui în fiecare zi câte o cărămidă pentru viața ta împlinită pe care ți-o dorești, cu siguranță, va veni ziua, când fără ca măcar să iți dai, vei ajunge să trăiești în realitatea pe care ți-ai imaginat-o și ai lucrat asupra ei.
Dar hai să trecem la cele 3 adevăruri despre tine, pe care ți le-am promis în titlul acestui articol.
- Ești mai mult decât ambalajul tău, decât diplomele pe care le ai, decât jobul tău, decât ceea ce ești acum.
Potențialul tău încă este neexploatat la maxim. Poți avea orice îți dorești în această lume, dacă ai ambiție, perseverență și planuri concrete de acțiune. Dar cel mai important, dă-i creierul tău un scop spre care să țintească.
Maxwell Maltz, în cartea sa „Psihocibernetica”, explică că atunci când mintea are o țintă definitivă, ea poate focaliza și direcționa, și refocaliza, și redirecționa, până când își găsește ținta pe care intenționează să o atingă.
Dacă nu are o țintă, energia ei se risipește.
Un studiu mai vechi care a fost realizat pe 20 de studenți dovedește că doar cei 3% dintre ei care aveau scopuri precise pe care își doreau să le atingă, au devenit oameni prosperi financiar și cu scopurile atinse când au fost căutați peste 20 de ani, spre deosebire de cei care nu știau ce-și doresc și erau nefericiți.
Dacă nu știi ce-ți dorești nu știi unde vrei să ajungi în viață.
E ca și cum ți-ai dori să asamblezi un puzzle, fără să fi văzut vreodată imaginea pe care trebuie să o obții. La fel e cu fiecare dintre noi, nu ne putem aduna viața fără să știm ce vrem să obținem.
- Viața ta înseamnă pasiune și dăruire
Cineva m-a întrebat zilele astea cum am ajuns dintr-un om dezordonat, indiferent, fără scopuri bine-conturate și mereu pe valul party-urilor, distracțiilor, dintr-o risipitoare de energie și timp, într-un om programat, organizat și bine-determinat?
I-am răspuns că pasiunea mea pentru psihologie și dezvoltare continuă m-a salvat de la o viață mediocră.
Fiecare om e un artist în viața lui atunci când adoră ceea ce face și dăruiește necondiționat vieții și lumii în care trăiește. Nu cred că viața omului are un alt sens decât acela de a-ți găsi sensul în ea. 🙂
Întotdeauna am crezut că nu are importanță cu ce te ocupi, atâta timp cât ceea ce faci îți aduce pasiune și împlinire spirituală. Și cel mai important atâta timp cât îți propui să fii profi în ceea ce faci.
“Fii un artist în orice ai face. Chiar dacă ești măturător de stradă, fii un Michelangelo al măturătorilor de stradă”
(Martin Luther King jr.)
- Orice om poate fi schimbarea în lume pe care și-o dorește
Am obosit să aud oameni care se plâng că societatea e rea, toți te mint, nimeni nu e de încredere, oamenii nu se ajută reciproc etc. Dar cu ce contribui tu ca societatea să fie mai bună?
Dacă oamenii sunt răi, fii tu altfel!
Dacă oamenii nu se ajută reciproc, începe tu prin a-ți ajuta aproapele.
Dacă nimeni nu dăruiește celui de alături, dăruiește tu primul iubire, căldură și frumusețe lumii în care trăiești.
Dacă nimeni nu este de încredere, fii tu un om de încredere.
O spun în mai toate articolele mele: dăruiește înainte de a aștepta să primești. Nu-ți fie frică că vei fi privit straniu, eu am fost întrebată de vreo două dacă fac parte din vreo sectă, 😀 pentru că pare straniu pentru oameni să vadă pe cineva care nu presară răutate, ci dăruiește bucurie, entuziasm și poftă de viață.
I don’t care prin ce metode încearcă oamenii să te facă să revii la poziția ta de om mediocru, eu știu cum vreau să trăiesc și asta fac zilnic: trăiesc frumos e ceea ce mă face fericită.
De ce să nu dăruiesc iubire când există atâta iubire în univers?
„Există așa de multă dragoste în inima ta, că ai putea vindeca întreaga planetă”, ne spune și excepționala Loiuse Hay
De aceea îți spun și ție, fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lumea din jurul tău.
Imaginează-ți cum ar arăta viața ta dacă ai pune în fiecare zi cu pasiune o cărămidă pentru casa ta în care vrei să locuiești.
Cum ar arăta viitorul tău de mâine dacă ai trăi cu pasiune și ai dărui necondiționat celor din jurul tău?
„Imaginația nu trebuie să fie folosită pentru a evada din realitate, ci pentru a o crea”, spune Colin Wilson
Dar oamenii nu știu acest lucru și de aceea trăiesc viața pe care o trăiesc.
Oamenii cred că pentru a face schimbări majore e nevoie de mult timp, iar asta îi sperie, și aleg mai degrabă să nu facă nimic decât să își construiască în timp viitorul de peste 2,3,4 sau 5 ani. Știu ce spun, pentru că și eu am fost așa.
Dar dacă azi nu faci nimic pentru viața ta de peste 4, 5 ani, crezi că ea va arăta diferit? Îți spun eu, nu. Dacă azi nu pui o cărămidă pentru viitorul tău, peste 5 ani vei fi tot aici unde ești acum.
Nu timpul ne schimbă viața, ci cărămida de azi pe care o punem pentru viitorul de mâine.
Cât timp ești dispus tu să aloci astăzi pentru a avea un viitor frumos peste 4, 5 ani?
