Cioran este o legendă, și nu datorită operelor care le-a lăsat în urma lui, ci datorită modului filosofic în care a abordat lumea.
De fiecare dată când îi spuneam cuiva că îl citesc pe Cioran, auzeam replici de genul: „De ce-l citești pe depresivul ăla?”
Nu fiecare este capabil să aprecieze valoarea. Personal, consider că opera lui Cioran face cât o mie de opere superficiale ale „gurilor” de astăzi.
Adevărul este că în orice lucrare, dacă cauți idei care să-ți îndreptățească stările negative afective, cu siguranță le vei găsi și, dimpotrivă, dacă cauți idei inedite, pe care fiecare autor le are în felul lui, le vei găsi și pe acestea.
Când ești depresiv, vei căuta literatură care să-ți mențină depresia.
Când ești dornic de dezvoltare, vei căuta literatură care să te ajute să te dezvolți.
Eu am văzut în Cioran mai mult decât un autor depresiv, care și-a așezat gândurile pe hârtie, pentru că-i invadau mintea. Am văzut în Cioran un maestru al cuvântului și al lumii în care a trăit.
Un autor direct, care nu și-a ascuns părerile și ideile în spatele unor metafore ce răsună a goliciune.
Un autor care a reușit să spună lucrurilor pe nume, oricât de dureroase ar fi acestea.
„Amurgul gândurilor” este opera care m-a inițiat în tot ceea ce înseamnă Emil Cioran, pentru că insist să spun că Cioran nu este doar un autor, ci și o întreagă istorie.
„Amurgul gândurilor” este creația care m-a făcut să descopăr, dincolo de revelațiile autorului, propriile credințe ce-mi sabotau creșterea și de care mă încăpățânam să mă despart.
„Amurgul gândurilor” a fost cartea pe care am descoperit-o atunci când, oarecum, nu știam încă a distinge răul de bine din viața mea și pentru asta voi fi mereu recunoscătoare. În timp ce unii au plecat de acasă cu un bagaj de cunoștințe, eu m-am educat din cărți, iar cărțile lui Cioran au fost, pentru mine, una dintre cele mai de valoare surse pentru autoeducație.
Dacă reușești să vezi dincolo de duritatea cu care abordează acest autor viața, reușești, de fapt, să te vezi pe tine cu alți ochi.
Citate revelatoare extrase din „Amurgul gândurilor”:
„Singurătatea nu te învață că ești singur, ci – singurul”
„Sunt atâția oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei. În aceasta moartea își creează din viață o oglindă pentru a se putea admira”
„De câte ori îmi vine în minte cuvântul rătăcire, de atâtea ori am revelația omului și tot de atâtea ori parcă au ațipit munții pe fruntea mea”
„Unde apare paradoxul, moare sistemul și triumfă viața”
„Somnul n-are alt rost decât uitarea timpului, a principiului demonic ce veghează în el”
„Dacă suferința n-ar fi un element de cunoaștere, sinuciderea ar fi obligatorie”
„De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale?”
„Fiecare om este propriul lui cerșetor”
„Timiditatea este arma ce ne-o oferă natura pentru a ne apăra singurătatea”
„Rabdă și crapă! Este deviza pentru distincția omului modern”
„A suferi e modul de a fi activ fără să faci ceva”
„Hainele au creat mai multe iluzii decât religiile”
„Nu adori femeia, ci ceea ce ești prin ea”
„Oamenii îți cer o meserie, ca și cum aceea de a trăi n-ar fi una”
„Cu cât mă lecuiesc mai mult de mine, cu atât îmi semăn mai mult”
