“Îți doresc să mori singură și sper să îți dai seama, după ultima ta relație încheiată, că nu ești tu cea mai potrivită să dai sfaturi altora”. – aceasta este doar o parte din mesajul unui părerolog, cu care m-am trezit azi, la prima oră a dimineții.
Pentru că oricum nu aveam somn, datorită multitudinii de trăiri emoționale pe care le las să existe în mine ultima perioadă, pentru a înțelege anumite lucruri, m-am trezit pentru a scrie.
Ce poate determina un om, cu care nu ai de împărțit nimic, să devină un hater la adresa ta și a activității tale?, m-am întrebat.
Deși puținele sunt paragrafele, din scrierile mele, în care vorbesc despre viața mea personală, am fost acuzată de acest om de promovare a femenismului, de incapacitate de a iubi sincer și lipsă de apreciere pentru un bărbat.
Unii bărbați nu au înțeles încă că femeile și-au dobândit în timp dreptul de a alege.
Unii bărbați trăiesc încă în nostalgia timpurilor apuse, în care femeile, renunțând la ele, stăteau în umbra lor, pentru că erau considerate reprezentate ale sexului slab, deși tot ceea ce trăia în ele ar fi putut, cu ușurință, să dovedească (mult mai devreme) contrariul, dacă ar fi avut curajul să se exprime.
Unii bărbați încă mai cred că cea mai mare dramă a omenirii a fost emanciparea și afirmarea femeii ca și individualitate separată de bărbatul din viața ei.
Am știut, în momentul în care am luat una dintre cele mai recente, poate și importante, decizii din viața mea, că nu voi fi înțeleasă.
Am știut că curajul de a-ți dori un drum al tău, se plătește adesea cu relații umane, cu prietenii în care ai crezut, cu acuzații nefondate, cu apariția a tot felul de părerologi care consideră că știu mai bine decât tine de ce ai avea nevoie pentru a te simți în armonie cu tine însăți.
Am știut ce va urma, cu toate astea, am ales să pornesc mai departe în întâmpinarea drumului meu, un drum pe care l-am abandonat pentru iluzia creării unei relații echilibrate și oarecum diferite de celelalte.
Am crezut că bărbatul secolului XXI, indiferent de mediul din care provine, are capacitatea de a se ajusta standardelor lumii în care trăim.
Am crezut că bărbatul secolului XXI este capabil să se susțină pe sine și să își încurajeze femeia de lângă el să se susțină, la rândul ei, pe ea însăși.
Și da, am crezut că bărbatul secolului XXI, dacă a ales să facă parte din întreaga lume, știe și înțelege cât de importantă este independența pentru o femeie care nu a știut să trăiască altfel până în momentul în care l-a cunoscut.
Și toate astea pentru că Femeia nu încetează niciodată să creadă în șansa ei de a se cunoaște prin iubire.
E mai ușor să judeci viața altuia decât să o analizezi pe a ta.
E mai ușor să te victimizezi decât să cauți în tine calitățile care fac să atragi anumite experiențe.
Uneori însă trebuie să vorbești prin cuvinte, chiar dacă ești obișnuit să o faci prin fapte.
Asta este lecția pe care nu am învățat-o eu poate încă până acum. Și asta probabil pentru că, deși ador cuvintele, am cunoscut prea mult goliciunea lor, atunci când nu au fost însoțite de fapte. Așa că acum fac efortul de a vorbi prin cuvinte…
După fiecare despărțire din viața mea, eu am ales metoda proprie de a face față lucrurilor și aceea, cu certitudine, nu a fost victimizarea.
După fiecare moment greu pe care l-am trăit, eu am ales să îmi păstrez trăirile pentru mine și pentru cei dragi eventual, pentru că am știut că doar din ele îmi voi putea crea drumul de mai departe.
Părerologii nu știu că femeia independentă, chiar și atunci când are ocazia și i se spune să se relaxeze pe umărului unei bărbat, nu o poate face. Ea continuă să caute ca disperata opțiuni și căi de emancipare.
Părerologii nu știu că femeia independentă respiră, în primul rând, prin ceea ce este și creează din ea zilnic, și abia după aceea – prin cei care stau alături de ea, în drumul ei.
Părerologii nu știu că femeia independentă, în cele mai multe cazuri, nu se are de susținut doar pe sine, ci și un părinte, eventual alt om drag, care depinde întru totul de ea.
Într-un final, părerologii văd în ceilalți doar reflecția propriilor frustrări, pentru care niciodată nu au timp să le rezolve, pentru că sunt mult prea ocupați cu frustrările celorlalți.
Femeia are o putere extraordinară, și nu mi-e frică să spun acest lucru!
Ea face o mulțumie de lucruri concomitent. Ea este mamă, om social, fiică (întotdeauna pentru părinții ei), ea are capacitatea nemărginită de a ierta, o rezistență nemăsurabilă, o forță greu de explicat după aspectul ei fizic și ar mai fi atât de mult de vorbit despre ea…
Nu spun aceste lucruri pentru plasticitatea acestui text, ci pentru că am cunoscut Femeia și ăsta este probabil unul dintre cele mai frumoase daruri pe care mi le-a dăruit viața.
Bărbatul este și el o creatură minunată, el este sensibil, în adâncul lui, deși pare invincibil. El poate fi un tată implicat, un om social de admirat, un fiu pe care părinții pot conta, un Om cu putere de înțelegere extraordinară. Și nu spun aceste lucruri pentru a echivala cumva ceea ce am scris despre femeie, ci pentru că am cunoscut Omul – bărbat. Și pentru ăsta voi mulțumi întotdeauna Universului.
Dacă voi muri sau nu singură, numai viitorul știe. Și, până la urmă, what’s wrong with that?
Dacă voi continua să dau sfaturi, cu certitudine o voi face. Și nu pentru că sunt un „sfătolog” excelent, ci pentru că am învățat că a împărtăși experiențele cu alții îmi face inima să vibreze. (Deși niciodată nu am considerat activitatea pe care o fac o formă de “sfătologie”).
A fi sincer cu cel ce împărtășești, recunoscând că tu însăți nu ești un expert în a trăi și primind la schimb aceeași sinceritate, te face să înțelegi că ființa umană se modelează și remodelează la nesfârșit, pentru că ea (ființa umană – femeia, inclusiv bărbatul!) este excepțională!
Dacă am „atins” vreodată suflete prin ceea ce am scris (așa cum s-a exprimat o cititoare dragă), nu pot decât să fiu fericită, pentru că și mie mi-a fost atins sufletul, de multe ori, de ceea ce am citit la alți autori, care, neexperți fiind ei înșiși în a trăi, și-au permis să dea sfaturi pentru a face cititorul să mai vadă o perspectivă, căreia lui i-a scăpat poate până la momentul impactului cu ceea ce a citit.
Dacă există vreun expert în a trăi printre toți părerologii atât de pricepuți în viețile altora, aș fi încântată să îi cunosc și să învăț de la ei. Pentru că până la urmă viața nu este decât o lecție nesfârșită despre a fi, segmentată pe perioade practice.
Eu încă învăț să fiu un student bun, deși am picat și voi pica, cu siguranță, multe dintre examenele programei.
Dacă există cineva care a ieșit de pe băncile acestei universități cu diplomă, fără a frecventa măcar un singur curs, eu sunt prima care îmi doresc să îl cunosc.
Cu toată aprecierea,
Eugenia.
