„Dacă nu acceptăm ideea că merităm să fim prosperi, atunci chiar dacă abundența ne va cădea în brațe, vom găsi o cale să o refuzăm cumva”

                           (Loiuse Hay „Poți să îți vindeci viața”)

Cu ce asociezi cuvântul prosperitate în mintea ta? Ce sentimente îți trezește el?

În DEX-ul limbii române cuvântul prosperitate este explicat foarte frumos, citez: „Prosperitate – stare prosperă, fericită, înfloritoare a vieții unui individ”.

A fi prosper este oarecum echivalent cu a avea o viață înfloritoare pe toate cele 4 planuri: fizic, mintal, emoțional și spiritual. Dar oare câți dintre noi reușesc să fac o balanță între toate aceste elemente în viață?

Îți zic eu: foarte puțini.

În articolul de azi mi-am propus să vorbesc despre faptul cum refuzăm noi prosperitatea fără ca măcar să bănuim.

Eu nu am nici un drept să te învăț pe tine, cel ce citești aceste rânduri, eu am dreptul doar, prin experiența mea de viață și studiul intens al psihologiei, să transmit mai departe ceea ce am descoperit și testat pe propria piele.

Sacrificiul de Sine – Cea Mai Mare GREȘEALĂ pe Care o Poți Face

Studiile au scos la iveală că 1/3 din populație nu este satisfăcută cu viața pe care o are. Iar când spunem că cineva nu este satisfăcut cu viața pe care o are, cu siguranță, ne referim la faptul că nu trăiește în concordanță cu valorile lui.

Imaginează-ți că ești un copil de vreo 8 ani și de fiecare dată când mama îți cumpără dulciuri i le dăruiești „din prea multă dragoste” prietenului tău cel mai bun, coleg de bancă, cu care vă faceți temele mereu împreună, „mâncați dintr-o farfurie” etc.

Îți cumpără mama o dată dulciuri, i le dai lui – pentru că el de fiecare dată când are bomboane le mănâncă pe nerăsuflate; i le dai a doua oară, a treia oara etc.

Te simți de parcă ai făcut un bine imens celui de alături, te simți extraordinar că dăruiești, dar gândește-te că tot tu stai, undeva sus, și te uiți la tine dintr-o parte.

Nu ai așa că citești pe fața ta frustrare și tristețe?

Îți dai seama că există oameni care fac acest lucru toată viața… dăruiesc altora din ceea ce nu au ei? Da, despre asta vorbesc, de ce ne-am obișnuit să dăruim din slăbiciunea noastră, nu din abundența noastră?

Și tot eu am să îți răspund: deoarece am fost învățați de mici că trebuie să dăruim.

În timp ce cuvântul egoism era pus, oarecum, pe aceeași treaptă cu infracțiunile cele mai mari, am învățat că sacrificarea de sine este cea mai înalt nivel al “bunătății” pe această lume.

Știu, asta ai învățat. Și mie mi s-a prescris aceeași rețetă de mică. Așa am trăit ani și ani, dăruind din ceea ce nu aveam.

Îmi scurgeam din mine ultimele resurse și le făceam cadou oricui mi le cerea. Dar cine avea nevoie oare de pungi goale? Am fost învățată să sacrific, dar nimeni nu mi-a spus că:

„Sacrificarea de sine este mai mult decât rădăcina lipsei de stimă față de sine, este o rezultatul ANTI-PROSPERITĂȚII și, în consecință, al anti-umanității”

(Randy Gage)

Recunosc că mi-am dorit toată viața să fiu prosperă, să ating realizarea personală (în accepțiunea mea a acestei noțiuni), dar mă sacrificam mereu pentru alții, și, culmea, uneori făceam acest lucru fără ca măcar să mi se ceară.

„Oamenii care își petrec existența îngrijorându-se de necesitățile nesatisfăcute ale altora, ignorându-și-le pe ale lor, nu sunt nobili, binevoitori și spirituali, sunt nebuni”

(Randy Gage)

Eu am fost o nebună o mare parte din viața mea, 🙂 dar nu în sensul în care mi-aș fi dorit să fiu atunci. Am fost o nebună pentru că nu am dăruit din prea-plin, am dăruit din lipsă mereu.

Și tu faci la fel?

 

Cum Găsim Întotdeauna Calea de a Refuza Abundența și Ne Simțim Vinovați Când Avem Mai Mult ca Ceilalți?

Sentimentul de vinovăție este implantat în subconștientul nostru de mici. Și aici îți pot aduce o mulțime de exemple, să începe cu faptul că de când ne naștem părinții ne spun că ne-am născut în păcat. Sexul e un păcat, înțelegi? 😮

Lăsând ironia la o parte, această idee lasă amprente pe subconștientul fiecărui copil.

Apoi, pe lângă faptul că până a ajunge să înțelegem că noi suntem unicii responsabili de viața noastră, avem mereu în jur adulți, care ne sunt impuși indirect, mai mult sau mai puțin, ca fiind modele de viață pentru noi.

Nu știu dacă ți-am mai spus, dar cuvintele sunt o importantă sursă de energie pentru subconștient. Iar atunci când unui copil i se spune că uite prietenii mamei: Aurelia și Marius (să zicem) sunt oameni demni de urmat, subconștientul copilului îi ia drept model pentru viața lui și se simte întotdeauna vinovat când îi depășește oarecum condiția modelului de viață pe care l-a văzut.

Îți dai seama cât de subtil suntem învățați vinovăția de mici?

De ce îi spui altuia „Te iubesc” fără a ști să te iubești pe tine?

Zilele astea citind o carte referitoare la educația financiară, am găsit un citat extraordinar în limba engleză (pentru că o mare parte din literatura pe care o citesc este în limba engleză), care suna așa:

„To say I love you, one must first know how to say the word „I” (Ayn Rand)

Îți spun cu mâna pe inimă că m-am oprit și am privit lung această sintagmă. Mi s-a derulat prin fața ochilor tot filmul vieții mele. „Vai, de câte ori am spus te iubesc fără a mă iubi niciodată pe mine”, m-am gândit.

Da, recunosc, am făcut-o de multe ori în trecutul meu și asta pentru că mi-am dorit ca alții să se simtă iubiți, nu mă gândeam atunci la nevoile mele. Dar nimeni nu are nevoie să fie iubit de un om care nu se iubește pe el.

Imaginează-ți că un cerșetor ți-ar dărui ultimii lui bani din buzunar, oare i-ai lua? Eu nu cred că aș îndrăzni să o fac.

La fel e și cu iubirea, nu poți avea și nici dărui nimănui iubirea ta dacă sufletul îți este gol.

Cum vrei să fii prosper în viață și să obții abundență dacă nu știi să te iubești?

Tu ești oglinda oamenilor alături de care petreci timpul

Oamenii cu care alegi să îți petreci timpul o bună parte din viață sunt oglinda ta. La propriu, te oglindești în ei. Dacă vrei să crezi că ceea ce am scris până acum e o glumă, este alegerea ta. Eu vorbesc foarte serios.

Nu-mi spune că prietenii tăi nu au nicio influență asupra ta, pentru că mi-e greu să te cred.

Nu-mi spune că mediul în care îți petreci timpul nu are nicio tangență cu tine și credințele tale de viață.

Mai bine spune-mi cu cine îți petreci timpul ca să îți spun cine ești tu.

Mai bine spune-mi cu ce oameni te înconjori ca să îți spun de ce ai rezultatele pe care le ai.

Prin anii 1980 s-au descoperit așa-numiții neuronii-oglindă. Explicația e simplă: tu vezi o informație, aceasta ajunge la neuronii-oglindă și îți dau senzația că ceea ce ai văzut face parte din viața ta.

Aici îmi doream să ajung: toate discuțiile cu prietenii tăi fac parte din tine. Sigur putem vorbi foarte mult despre acești neuroni, făcând o tangență cu filmele pe care le privești, muzica pe care o asculți, cărțile pe care le citești (sau nu),  😀 partenerii cu care îți petreci timpul etc., dar cel mai important – anturajul tău.

Marius Simion (de la care am aflat pentru prima oară despre acești neuroni) spune foarte frumos că:

„Dacă oamenii din jurul tău sunt oameni eficienți, vei învăța de la ei eficiența. Dacă oamenii din jurul tău sunt oameni care se pricep foarte bine să frece menta, vei reuși să fii un expert în a freca menta și a nu face nimic cu viața ta. Devii copia celor cu care îți petreci timpul”

Te rog analizează oamenii cu care îți petreci timpul și acum privește la rezultatele tale? Ai avut deja relevația?

Prosperitate = Investiție în Dezvoltarea ta

O statistică din SUA arată că numai 3% din populație investește în dezvoltarea sa personală, iar americanul de rând nu a citit măcar o pagină dintr-o carte în ultimele șase luni.

În România, produsele de fashion pentru 2014 au bătut vânzările de cărți cu 80-90%.

Ți-am spus despre aceste statistici să îți faci o concluzie pentru tine. Eu zic doar atât referitor la acest capitol: oamenii își doresc prosperitate fără a investi în educația lor. Și ar fi minunat și să dobândești prosperitatea fără a te autoeduca, nu?

Din păcate acest lucru este imposibil, și nu vorbesc acum în calitatea mea de om pasionat de autoeducație, vorbesc despre un fapt pe care nimeni încă nu l-a combătut.

NIMENI NU A DOBÂNDIT PROSPERITATEA FĂRĂ AUTOEDUCAȚIE, PUNCT.

Da, nu ne-am născut prosperi. Nici măcar oamenii care moștenesc averi nu sunt prosperi și au de muncit asupra lor. De ce? Pentru că un om prosper e un om care a reușit să ajungă la un echilibru între corp, minte și suflet.

Tu chiar crezi că un moștenitor al unui milionar se naște inteligent emoțional și nu mai are nimic de făcut în viața lui? NU.

Închei acest articol cu citatul minunatului Randy Gage, cărțile căruia mi-au schimbat viziunile mele despre prosperitate la 160 de grade.

Declar că sunt îndrăgostită de el. 🙂

“Când începi să adopți credințe de abundență și prosperitate, încetezi să bagi în tine mâncare care îți provoacă rău, încetezi să iei decizii care îți aduc probleme și încetezi să te atârni de oameni disfuncționali, deoarece compania lor îți face rău. Niciunul dintre aceste lucruri nu ți se mai par atrăgătoare”

Deschide-ți subconștientul pentru abundență.

Fă CHIAR ACUM o radiografie a mediului în care trăiești, a oamenilor cu care te înconjori, a modului tău de a te educa și concluzionează.

 

P.S. Dacă ai ajuns până la finalul articolului, te felicit pentru răbdarea ta. Urmează multe alte informații pentru tine – omul ce știe că merită să fie prosper și fericit!  🙂