Când Începi să Trăiești cu Adevărat?

Omul poartă mereu cu sine întreaga sa istorie. – Carl Gustav Jung

M-a întrebat cineva de curând, într-una din discuțiile de suflet, dacă firea umană a fost creată să își dorească mereu mai mult sau dacă pur și simplu, ceva este „în neregulă” cu oamenii care nu sunt niciodată mulțumiți de ceea ce au?

Nu știu să răspund la această întrebare, încă mă întreb și eu cum se face că unii oameni se mulțumesc cu puținul pe care-l au, afirmând că sunt complet satisfăcuți, și alții – deși reușesc să construiască prin propriile forțe imperii – își doresc mereu mai mult.

Lumea în care trăim asamblează o mulțime de factori, care ne influențează, într-un fel sau altul, existența.

Nu mai trăim în timpurile în care hrana și creșterea puilor este unicul scop al omenirii, trăim în perioada istorică, în care ne dorim să avem o viață profesională împlinită, aprecieri, lucruri calitative, dar, totodată, relații sociale și personale împlinite, familii și copii frumoși. Și toate aceste dorințe cumulate, nasc în noi frustrări, atunci când ajung să se bată cap în cap.

E adevărat că fiecare dintre noi are propria istorie în spate, așa cum afirma și minunatul Jung, această istorie însă, nu este ceea ce ne caracterizează, în totalitate, ca ființe umane.

Probabil cel mai greu ne este să acceptăm faptul că deși fiecare dintre noi am trăit anumite experiențe, acestea nu sunt în stare să ne modeleze viitorul, atâta timp cât am învățat ceva din ele.

Când vom înceta să caracterizăm oamenii după trecutul lor, vom începe să-i vedem așa cum sunt, cu adevărat.

Iar oamenii pot fi cunoscuți așa cum sunt cu adevărat atunci când se lasă inspirați de cei în care capătă încredere. Și, vai, e nevoie de atât de puțin pentru a câștiga încrederea celor din jur!

E nevoie doar să fii tu, așa cum ești: vesel – când te simți plin de energie, trist – când nu ai chef de nimic, fericit – când realizezi ceea ce ți-ai propus, speriat – când simți că te-ai blocat etc.

Nu e nevoie să modelezi zâmbete false, pentru a le arăta celor din jur cât de fericit ești. Nu e nici măcar nevoie să încerci să convingi pe cineva de acest lucru.

Expresia unui om fericit o citești foarte ușor în ochii lui, iar cuvintele, de cele mai multe ori, sunt inutile în astfel de cazuri.

Autenticitate – acesta e lucrul de care ducem lipsă, cel mai mult, în lumea în care trăim.

Ne e frică să fim autentici pentru că ne e frică să părem vulnerabili. Și, cel mai trist este că facem, de cele mai multe ori, lucruri care nu ne aduc plăcere, doar pentru că așa am părea autentici în fața societății în care trăim.

Personal, am încetat să fac lucruri care-mi displac, doar pentru că așa „ar fi frumos să fac”.

• Am încetat să mă port ca și cu un „oușor” toată ziua cu cineva care își sărbătorește ziua de naștere, dacă nu simt acest lucru.
• Am încetat să povestesc tuturor detalii din viața mea, atunci când consider că cei de lângă mine nu sunt interesați de ele.
• Într-un final, am încetat să mă prefac că sunt de acord cu ideile cu care nu sunt, doar pentru a nu fi considerată nebună de toți cei care le urmează.

Mi-am amintit că pot fi așa cum sunt, oricând, chiar dacă unii din cei care mi-au stat alături se vor ridica și vor pleca. Mi-am dat seama că e nevoie de mai mult efort să joci jocul altora, decât să fii așa cum ești, în fiecare etapă a vieții tale.

Am adorat întotdeauna oamenii cu stil propriu, dar mi-a luat foarte mult timp să îmi dau seama că fiecare își poate afirma stilul prin ceea ce exprimă.

Îmi amintesc și acum de anii de liceu, în care descoseam hainele pe care le aveam, pentru a le da o formă specială – o formă care, consideram eu, mă caracteriza în totalitate. Mă opreau oamenii pe stradă și mă întrebau de unde îmi cumpăr hainele, pentru că erau foarte originale. 🙂

Nu e nevoie să porți lucruri pompoase pentru a fi original, e nevoie doar să-ți lași latura creativă să se manifeste și atunci vei fi surprins să descoperi câte idei inovatoare vor apărea în mintea ta.

Păcat că lumea în care trăim, în loc să dezvolte creativitatea în oamenii, o inhibă prin toate mijloacele posibile.

Încă de mici școala ne învață să fim într-o continuă concurență pentru a realiza sarcinile/normele propuse de programa școlară.

Programele școlare creează roboței care trebuie să se integreze în societate. Și e trist, pentru că ajungem adulți și nu știm ce să facem cu viețile noastră.

Ajungem să avem diplome de licență, masterate și doctorate și să luptăm pentru a ne integra în societatea care ne promite un trai decent.

Ajungem să fim frustrați și speriați că nu vom reuși să ocupăm și noi o poziție socială, din cauza luptei acerbe din lumea în care trăim.

Dar oare de ce nu ne învață la școală și facultate că toate drumurile bătătorite au, într-un final, aceeași destinație? Oare de ce nu ni se dau drept exemplu oamenii care au reușit, într-un mod original și personal, să ajungă acolo unde nimeni nu a ajuns?

Te-ai întrebat vreodată de ce ți se dau drept modele de viață doar cei care au fost geniali în mediul academic și total lipsiți de educație de viață în afara lui?

Diplomele pe care le obținem au rolul lor, dar acestea nu au nici o valoare dacă după ușile instituției academice nu știi pe ce drum să o apuci.

Recompensele academice sunt egale cu zero atunci când ele sunt singura ușa pe care o vezi în față.

Dacă există cu adevărat o garanție a zilei de mâine pentru noi, muritorii de rând, aceea poartă numele de autoeducație.

Nu există o unealtă mai puternică în procesul de a crește decât propria educație, indiferent dacă decizi să o obții printr-o combinație a programelor academice și celor individuale sau doar prin una din aceste opțiuni.

Diplomele nu-ți pot crea viața, în nici un fel.

Viața începe din momentul în care începi să vezi o perspectivă în spatele formării academice.

Viața începe cu adevărat atunci când ai deja un drum pe care știi că vrei să mergi, înainte sau în timpul formării tale academice.

Viața începe din momentul în care începi să descoperi oportunitățile care-ți ies în cale și să profiți de ele.

Începe să trăiești de azi, nu din clipa în care vei obține o calificare academică!

 

Te îmbrățișez,

Eugenia.

 

P.S. Mai multe despre cum să îți creezi un drum propriu, fără să te bazezi pe recompensele sociale sau academice, care nu-ți pot oferi nici o garanție, vei afla în cartea „Arta de a fi TU. Secretul care te ajută să-ți construiești viața din nimic”, lansarea căreia este pe ultima sută de metri.