„Nu există început și sfârșit, numai un ciclu constant și o reciclare a materiei și a experiențelor”
(Louise Hay „Poți să îți vindeci viața”)
Am tot auzit de-a lungul vieții mele definiții ale fericirii. Am fost crescută cu ideea că misiunea mea în viață este să găsesc fericirea. Și asta am tot făcut pe parcurs: am alergat ca disperata să îi vin în întâmpinare și m-am dezamăgit de multe ori când am descoperit că toate eforturile mele sunt zadarnice.
Când eram mică mă gândeam de multe ori ce înseamnă să fii fericit.
Deși atunci vedeam lucrurile diferit, și eram un copil naiv, ușor de manipulat și rănit, am știut întotdeauna, în sinea mea, că există o singură noțiune a fericirii, aceea de a mă simți bine cu mine însăși.
Sigur, pe atunci nu aveam de unde ști că fericirea este doar o emoție, iar orice emoție este de scurtă durată și că auto-împlinirea este ceea ce tinde să obțină fiecare om, de fapt.
Eu am căutat o bună parte din viața mea fericirea în alții. Am încercat să forțez lucrurile să se întâmple, oamenii să mă iubească, prietenii să mă aprecieze etc., dar mi-am dat seama, în scurt timp, că nimic nu are valoare, atâta timp cât nu îi dăm una.
Am vrut întotdeauna multe de la viață, am avut întotdeauna capricii și dorințe rafinate, idei creative și poftă de schimbare, dar, în loc să implementez toate acestea în propria-mi viață, le-am implementat, o bună parte a existenței mele, în viața altora.
Am înțeles greu că:
„Cine se cucerește pe sine e mai puternic decât cel care învinge 1000 de inamici, într-o mie de bătălii diferite” (Budhha)
Mă doare să văd cum oamenii își irosesc potențialul pe lucruri nepotrivite, pentru că asta am făcut și eu odată.
Mă doare să aud oameni care, trezindu-se la un moment dat, își dau seama că a trecut viața pe lângă ei și au rămas la fel de goi spiritual și emoțional.
De ce uităm să ne hrănim sufletul și nu uităm niciodată să băgăm în noi toate porcăriile semifabricate pentru a ne hrăni corpul?
Te-ai gândit vreodată că ești la același nivel emoțional la care ai fost acum 5-6 ani?
Când te prinzi că ai același comportament cu oamenii pe care l-ai avut acum câțiva ani, e timpul să îți adresezi anumite întrebări.
Ți s-a întâmplat vreodată să îți dai seama că, deși a trecut ceva timp peste tine, ai rămas la același nivel intelectual și emoțional?
Eu asta am simțit înainte de a începe săpăturile adânci în mine.
M-am speriat rău când, într-o bună zi, am descoperit că am anumite comportamente distrugătoare în relațiile mele actuale pe care le-am avut în alte relații anterioare.
Atunci a fost momentul meu de revelație când am înțeles că dacă nu o să încep munca asupra mea, risc să trăiesc aceleași situații în repetate rânduri, cu personaje diferite.
Să nu crezi că am atins perfecțiunea și că acum nu repet același comportamente adesea pe care le-am avut înainte.
Diferența este că acum le depistez pe loc și le analizez. Când îmi dau seama că trăiesc un deja-viu mă întreb care sunt cauzele care l-au declanșat iar în viața mea.
Nu există un tratament al comportamentelor distrugătoare, există doar o singură metodă de a le elimina: auto-analiza.
Nu ne-am născut perfecți și nici nu vom muri perfecți, dar misiunea noastră, a fiecăruia dintre noi, este să muncim mereu asupra noastră, pentru a deveni mai buni și mai buni, pentru a face din noi o operă de artă, pentru a deveni un model pentru alții.
Mi se spune de multe ori: „Dar, Eugenia, dacă nu vei fi niciodată mulțumit de tine, nu vei avea niciodată timp să trăiești”.
Cine ți-a zis să nu fii mulțumit de tine? Cine ți-a spus să te critici mereu și să te cerți?
De ce să nu trăim azi bucurându-ne de ceea ce am obținut, dar să continuăm, concomitent, munca continuă asupra noastră, pentru a fi mai mult mâine decât suntem azi?
Nu am să încetez niciodată să repet că:
Dacă dorința de a crește moare în tine, ești și tu un om mort!
Am observat că oamenilor le e din ce în ce mai greu că accepte ideea că trăiesc într-o lume mereu în mișcare.
EI și-ar dori să își facă un culcuș călduț, în care să stea zi și noapte, fără prea multe griji și nevoi pe cap.
Dacă nu accepți ideea că pământul se rotește odată cu tine, nu vei reuși niciodată să găsești împlinirea în viața ta, pentru că, mai devreme sau mai târziu, frustrările tale vor ieși la suprafață și atunci când se adună prea multe frustrări e foarte greu să descâlcești pânza pe care ai creat-o.
Frustrările se tratează rând pe rând – aceasta e singura cale certă de vindecare.
