„Darurile Imperfecțiunii”, Brene Brown

. . .

Ne-am născut imperfecți și niciodată nu vom ajunge la perfecțiune – acesta este adevărul, pe care-l cunoaștem cu toții, dar nu reușim, cu toții, să îl acceptăm.

Adesea suferim foarte mult din cauza imperfecțiunilor noastre, ca și cum ne-am fi născut perfecți și am fi pierdut, undeva, în drumul evoluției, perfecțiunea.

Deși cunoaștem teoretic că ne perfecționăm cu cât mai multe experiențe trăim, continuăm să ne învinovățim pentru faptul că nu suntem perfecți, în momentele noastre de introspecție.

Brene Brown – una dintre cele mai minunate cercetătoare, a studiat ani în șir subiectul vulnerabilitate, curaj și rușine, astfel reușind să descopere ce îi face pe oameni să le frică de imperfecțiunile lor.

Unul dintre cele mai mari secrete, pe care ni-l dezvăluie autoarea, în cartea sa, „Darurile imperfecțiunii”, este acela că oamenii suferă din cauza imperfecțiunilor lor, pentru că le e frică să fie vulnerabili în fața celorlalți.

Preferăm să ne ascunddem după masca oamenilor insensibili, pentru ca nu cumva cineva să ne cunoască slăbiciunile și să le folosească în propriul avantaj.

Lumea e o junglă – asta am învățat noi despre lumea în care trăim.

Am învățat că la orice colț există primejdii și că oamenii ce ne înconjoară nu merită încrederea și devotamentul nostru. Și, astfel, pornind la drum cu aceste concepte despre viață, ne plângem că nu avem relații bazate pe sinceritate, afecțiune și dragoste. Ne plângem că suntem înconjurați doar de măști, în timp ce noi ne ascundem identitatea, la fel ca ceilalți, după măști.

Viața e așa cum o vedem – acesta este mesajul autoarei cărții „Darurile imperfecțiunii”, și atitudinea pe care o avem asupra noastră și a celor din jur, ne conturează, într-o măsură mai mică sau mai mare, destinul.

Viața ne răsplătește cu relații sincere atunci când dăruim celor din jur sinceritate și tot viața ne răsplătește cu relații superficiale, atunci când dăruim celor din jur ignoranță.

Când vom învăța să dăruim celor ce ne înconjoară, ceea ce așteptăm să primim de la ei, ne vom bucura, fiecare dintre noi, de relații împlinite și vieți așa cum ni le dorim.

Citate din „Darurile imperfecțiunii”, care mi-au schimbat anumite viziuni asupra vieții:

„Vulnerabilitatea nu e o slăbiciune. E un risc emoțional, e cel mai curat instrument al curajului”

„Să creezi însemnă să faci ceva ce nu a mai existat niciodată. Nimic nu e mai vulnerabil ca acest lucru”

„Descoperirea ta este provocarea universului să lași deoparte ceea ce crezi că ești și să îmbrățișezi ceea ce ești cu adevărat”

„Cultivarea unei vieți abundente nu este ca și cum ai încerca să ajungi la o destinație. Este ca și cum ți-ai dori să te plimbi printre stelele de pe cer. Niciodată nu vei ajunge acolo, dar vei ști, cu certitudine, că te îndrepți spre direcția corectă”

„Crearea propriei povești de viață poate fi dificil, dar nu atât de dificil precum alergarea după ea. Îmbrățișarea propriilor vulnerabilități este riscant, dar nu atât de periculos ca renunțarea la iubire și la bucuria de a aparține cuiva. Când vom fi suficient de curajoși să explorăm părțile noastre întunecate, vom descoperi puterea infinită a luminii din noi”

„De fiecare dată când alegem curajul, determinăm lumea din jur să devină mai bună și mai curajoasă, la rândul ei”

„Când căutăm pe cineva să blestemăm pentru ceea ce trăim, încercăm, de fapt, să ne protejăm pe noi înșine”

„Conexiunea este energia care se creează între oameni atunci când aceștia simt, aud, văd și valorifică relațiile lor, când dăruiesc și primesc fără a judeca”

„Am divizat lumea în cei care oferă ajutor și cei care au nevoie de ajutor. Adevărul este că fiecare face parte din ambele categorii”

. . .