„Un IQ ridicat nu este o garanție de prosperitate, prestigiu, fericire în viață, pentru că școlile noastre se concentrează pe capacitățile de învățătură, nu pe inteligența emoțională, care contează imens în destinul nostru personal”
(Daniel Goleman „Inteligență emoțională”)
De câte ori ți s-a întâmplat să privești un om intelectual și să îl compătimești pentru viața pe care o duce?
Eu am întâlnit în viața mea mulți oameni cu adevărat inteligenți, care duceau o viață mediocră și se resemnau cu ideea „că așa le este soarta”. Dar soarta fiecăruia dintre noi este determinată de răspunsurile noastre la stimulii externi.
Oamenii se întreabă de ce, deși având un nivel înalt de intelectualitate, trăiesc în sărăcie, mizerie, nu sunt mulțumiți cu relațiile pe care le au, nu au experimentat niciodată în viață dragostea adevărată etc.
Ce bine ar fi să știm că o facultate finisată ne duce direct pe cărarea prosperității, bogăției, fericirii și împlinirii.
Ce bine ar fi ca fiecare diplomă să fie garanția succesului și auto-realizării.
Ce bine ar fi ca nivelul nostru de inteligență să determine calitatea vieții pe care o trăim.
Dar școala, facultatea nu ne învață fericirea, împlinirea și auto-realizare. Facultatea nu ne ghidează pe drumul independenței, iar diplomele nu sunt decât niște hârtii, adesea păstrate în sertarele noptierelor.
Din păcat există atâția oameni intelectuali cu vieți nesatisfăcătoare. Mă întreb de multe ori de ce se spune că artiștii sunt destinați să fie săraci, chinuiți, izolați sau mai știu eu cum.
Eu cred că fiecare om este (sau cel puțin poate fi) un artist prin modul prin care își creează viața.
Oare existența ta nu este o artă?
Oare destinul pe care ți-l creezi în fiecare zi prin alegerile pe car ele faci, nu este o artă?
Oare tu sau eu nu suntem o operă de artă, creată pentru a atinge fericirea? Sunt sigură că da.
Și atunci de unde mitul că artiștii trebuie să moară de foame și să se resemneze cu soarta lor?
Hai să îți explic ceva. În ultima perioadă, în societate se tot vorbește despre inteligență emoțională, puțini dintre noi însă înțeleg acest termen și ce rol joacă el în viața fiecăruia dintre noi.
Inteligența emoțională, cunoscută cu termenul de EQ, este explicat de specialiști drept totalitate aptitudinilor pe care fiecare dintre noi trebuie să le dezvolte pentru a face față lumii în care trăim.
Spre deosebire de IQ, care se referă strict la capacitățile intelectuale, analitice și raționale ale omului, inteligența emoțională se referă la capacitățile creierului tău (care se antrenează) de a face față emoțiilor, instinctelor care ne guvernează adesea realitatea în care trăim.
Cred că am fost destul de explicită: IQ-ul este strict legat de creierul tău rațional, iar EQ-ul – de cel emoțional.
Studiile realizate de-a lungul timpului referitor la acest fenomen au dovedit că IQ-ul fiecărui om contribuie doar în proporție de 20 la sută la reușita noastră în viață, în timp ce 80% îi revin abilităților pe care le dezvoltăm de a face față situațiilor vieții.
Când am finisat, acum un an, de citit minunata carte „Inteligenta emoțională” a lui D. Goleman, mi-am dat seama de ce există atât de mulți oameni cu un IQ ridicat și cu o viață nesatisfăcătoare.
Mi-am dat seama de ce tatăl meu – deși un om cu un IQ foarte mare, a trăit mediu, deși i s-a spus de atâtea ori că ar putea deveni și un președinte de stat cu IQ-ul pe care îl avea. Mi-am dat seama că de fapt EQ-ul este mult mai important.
Îți dai seama că poți să te naști cu IQ-ul lui Einstein, dar dacă nu îți dezvolți constant nivelul de inteligență emoțională poți să ajungi și un cerșetor inteligent?
Păcat că oameni inteligenți, care suferă de gelozii acute, dorințe arzătoare de a poseda oamenii din viața lor, ură, idei de răzbunare, furie patologică, nestăpânire de sine etc., afirmă că „așa sunt ei și nu au ce schimbă”, pentru că așa „au fost creați”.
Serios? Oare un copac, care a fost creat, asemenea fiecărui om, mic și neajutorat, are menirea de a sta acolo în pământ mic și firav până se usucă și moare? Oare copacul nu crește, nu se dezvoltă, nu se face mai mare și mai puternic?
Îmi pare rău să aud fraze de genul: „Eu nu am de ce să mă schimb, așa sunt și așa voi fi”.
Ok, atunci nu te mai plânge că nici viața ta nu se schimbă. Nu te mai plânge că ești nefericit, nu mai da vina pe „soartă” sau pe Dumnezeu.
Dacă cuiva nu-i place ceea ce trăiește de ce nu schimbă direcția? Dacă drumul pe care mergi nu îți aduce satisfacția pe care ți-ai dori-o, de ce continui să mergi pe el?
Eu am obosit să aud oameni care se plâng cât de grea e viața, dar stau pe același morman de gunoi ani și ani.
În NLP (Programare Neuro-Lingvistică) există un concept foarte drag mie, pe care l-am aplicat de ceva ani de când studiez dezvoltarea personală, și el zice așa: „Dacă ceea ce faci nu merge, fă altceva”.
Sună atât de simplu, dar totuși e greu să schimbi direcția când ești tentat să stai în locul „cald și moale” pe care ți l-ai creat.
Să revenim la conceptul de EQ, despre care am început să vorbim la început de articol.
Înainte de a împărtăși cu tine câteva metode de a-ți ridica EQ, vreau să îți amintesc că nici facultatea, nici notele mari, nici nivelul tău de inteligență măcar, nu sunt o garanție a succesului și a unei vieți fericite.
De aceea, pe lângă toate activitățile tale de a-ți mări IQ-ul, fii atent la nivelul tău de EQ.
3 metode pentru a-ți crește nivelul de EQ:
- Auto-conștientizarea
Auto-conștientizare înseamnă să fii conștient atât de dispoziția în care ești zilnic, cât și de gândurile care îți creează această dispoziție.
Te-ai trezit cu fundul în sus, du-te undeva unde să fii singur și întreabă-te de ce te simți lipsit de energie și ești rău-dispus. Analizează-te singur.
„A recunoaște o dispoziție incorectă, spunea Daniel Goleman, înseamnă să dorești să o depășești”
- Caută întotdeauna resurse pentru a reuși
„Nu există oameni lipsiți de resurse, ci doar stări lipsite de resurse”, spunea Joseph O’Cannor. Iar eu aș spune altfel: nu există oameni lipsiți de resurse, există doar scuze pentru a nu găsi resursele necesare. 🙂
Eu am crezut întotdeauna în teoria evoluției, oricine poate fi mai bun azi decât a fost ieri.
Oricine poate deveni un maestru prin muncă zilnică și perseverență. Oricine poate ajunge în vârful muntelui cu propriile picioare.
Un EQ ridicat înseamnă găsirea modalităților de a ajunge mereu la ceea ce îți dorești.
- Educă-te. Educă-te. Educă-te
Am vorbit detaliat ce importanță are autoeducația pentru fiecare dintre noi într-unul din articolele mele de pe blogspot. Și aici menționez că atunci când zic educă-te mă refer la autoeducație, la studiile informale pe care le practici zilnic.
Câte ore aloci studiului dezvoltării tale personale zilnic?
Eu am 4 domenii de studii zilnic: psihologie, educație financiară, managementul timpului și writing lessons (cum îmi place să le numesc). Eu pun în fiecare zi o cărămidă pentru prezentul și viitorul meu.
Tu câte cărămizi pui? Îți dorești să ai o casă a ta, caldă și faină, în care să te simți liber? Te întreb cu ce contribui tu ZILNIC pentru a o dobândi?
Vrei succes, fericire, prosperitate, o viață împlinită, atunci de ce aștepți ca toate astea să ți se întâmple și nu pui tu mâna să le realizezi?
„Vei avea întotdeauna ceea ce AȘTEPȚI cu adevărat să ai, spune minunatul Bob Protoctor, în cartea sa „Te-ai născut bogat”, nu ceea ce doar îți dorești să ai”
Tu ce te aștepți să obții de la viață? Ia chiar acum o foaie și un pix, caută un loc de singurătate în casa ta, și întreabă-te:
Încotro te îndrepți?
Dacă vei merge în continuare pe direcția asta, unde vei ajunge peste 5 ani?
Dar unde îți dorești să fii peste 5 ani?
Ce poți face azi, mâine, în fiecare zi pentru a ajunge acolo unde îți dorești?
Și nu uita, INVESTEȘTE în educația ta, în EQ-ul tău mai mult decât în haine și alte chestii de care nu ai atâta nevoie.
Un om frumos se citește pe chipul său. Nu e nevoie de fonduri de ten de diferite nuanțe pentru a-ți astupa imperfecțiunile.
Fii natural/ă și always improve yourself (în engleză sună cel mai bine). Iar eu îți doresc să obții orice îți pui în minte! Și pentru că formăm o echipă frumoasă împreună, sunt mereu aici, alături de tine!
Te cuprind cu dragoste,
Eugenia.
