Viața nu poate fi bifată, dar poate fi, pur și simplu, trăită.

Confortul – acesta este punctul determinant la care ne-am dori să ajungem, conștient sau subconștient, fiecare dintre noi.

Ne dorim să reușim să ne creăm, la un moment dat, o casă, să construim o familie, să „nu mai avem grija zilei de mâine”, ca apoi, abia după aceea, să… trăim.

Ne imaginăm de multe ori că vom apuca să trăim abia atunci când vom reuși să bifăm toate aceste lucruri de pe lista „rețetei magice a atingerii fericirii” pe care o avem. Dar nu ne dăm seama că ajungem astfel să definim fericirea drept un concept mult prea complex pentru ceea ce este ea cu adevărat.

„Păi… cum să fiu fericit dacă nu am încă nimic al meu, Eugenia? Despre ce vorbesti?”

„Sunt destul de realist ca să înțeleg că trebuie să obțin X, Y, Z lucruri pentru a mă simți în sfârșit cu adevărat fericit…”

„Voi, ăștia, care trăiți fericirea doar respirând, nu sunteți decât niște visători fără nici o bază reală…”, parcă te aud spunând.

Viața este, scumpul meu, de multe ori, exact ceea ce nu ne imaginăm noi că e.

Punctele la care tindem să ajungem sunt, de multe ori, iluzii deșarte cu sfârșit dureros.

Lucrurile pentru care depundem eforturi imense pentru a  le obține pălesc, de multe ori, în fața sănătății pe care am sacrificat-o în numele lor. Iar ceea ce credem că valorează cu adevărat este de multe ori exact ceea ce se numește ambalaj strălucitor, gol pe dinăuntru.

Mă întreb de multe ori cum se face că acordăm atâta atenție lucrurilor nesemnificative și pierdem din vedere cele cu o adevărată semnificație?

Cum se face că alegem de atâtea ori ambalajele cu aspect pompos și goale pe dinăuntru și le refuzăm, cu bună știință, pe cele originale, cu un conținut valoros?

Ființa umană a devenit un mecanism stricat, care a încetat să facă alegeri în favoarea lui, și acesta este, probabil, cel mai dureros adevăr despre omul secolului 21.

  • Ne dorim relații sincere, dar îi rănim, cu atâta ușurință, pe cei de lângă noi.
  • Ne dorim “doar să fim fericiți”, dar complicăm atât de mult această definiție, încât nici noi nu mai știm cum să o descifrăm.
  • Ne dorim să creăm familii frumoase, dar condiționăm dragostea atât de mult, încât și nouă ne vine greu, la un moment dat, să urmăm propriile reguli.

Iartă-mă că îți spun, dar am impresia că toate dorințele tale sunt false.

Dacă ți-ai fi dorit o relație sinceră, ai fi făcut demult absolut tot ce ține de tine pentru acest lucru.

Dacă ți-ai fi dorit cu adevarat o familie frumoasă, ai fi știut deja că nu există dragoste acolo unde există condiționare. Astfel ai fi simplificat, probabil, demult viața ta și a partenerului de langa tine.

Dacă ți-ai fi dorit cu adevărat să fii fericit, ai fi învățat demult să te bucuri de lucruri mărunte, de evenimentele traite, pe care le consideri acum „nesemnificative”, de fiecare om valoros care intră sau face parte deja din viața ta, de experiențele plăcute sau mai puțin plăcute, care te ajută sau te-au ajutat să crești, de sănătatea pe care o ai, de părinții care sunt în viață etc., etc.

Dacă nu poți monitoriza aceste lucruri mărunte, atunci cum crezi că vei reuși să le monitorizezi pe cele marete care pot apărea în viața ta?

Viața nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce – acesta este cel mai obiectiv clișeu pe care, probabil, l-am auzit vreodată.

Și spun acest lucru pentru că nu vei obține niciodată un lucru măreț atâta timp cât nu știi să faci față unui lucru minuscul. Dacă nu ai învățat încă cum să te comporți cu un eveniment nesemnificativ, ce te face să crezi că vei reuși să faci față unui eneniment cu impact emoțional pozitiv măreț? Și emoțiile pozitive pot fi uneori distrugătoare, oricât de ciudat ar suna această afirmație.

Nu ești un nefericit dacă nu ai încă ceea ce ți-ai dori să ai, ești un protejat al vieții și pentru asta trebuie să fii recunoascător. Dacă ai fi învățat până acum să faci față a ceea ce trăiești, ai fi avut deja probabil ceea la ce visezi. Te rog să mă crezi când își spun că life is not a bitch, cum se consideră, life is just the best teacher ever!

Fii atent la lecțiile pe care ți le dă și vei înțelege de ce ești încă acolo unde ești.

Analizează, analizează, analizează… asta este ceea ce ne ține în viață, ne menține sănătatea psihică și ne activează emoțional.

Nu-i crede pe cei care-ți spun să crezi fără să pui întrebări. Omul este singura creatură care nu va crede niciodată ceva cu adevărat până când nu va reuși să-și construiască propriile raționalizări în mintea lui. Acesta este și mecanismul care stă la baza religiilor și a minunilor care apar în numele lor – CREDINȚA RAȚIONALIZATĂ.

Păstrează vie întotdeauna curiozitatea din tine.

Ia-ți viața de la zero, de oricât de multe ori va fi nevoie, fără nici un regret.

Explorează.

Citește.

Învață.

Și, cel mai important: eșuează, eșuează, eșuează. Fii cel mai mare loser, pentru ca, apoi, după ce ți-ai luat suficient timp, să înveți lecțiile necesare, să strălucești, fără ca măcar să-ți pese de strălucirea ta.

Va exista un moment în care vei obține tot ce-ți dorești, dar atunci când acesta va apărea, nici măcar nu-ți va păsa de acest lucru, pentru că viața, însăși, va deveni o stare de flow continuă.

 

Te îmbrățișez cu drag,

Eugenia.

 

P.S. Lucrez de zor la cartea pe care urmează să o public și îți mulțumesc pentru toate mesajele de încurajare, dar nu în ultimul rând pentru că îți pasă… și vrei să crești!  🙂

2 Comments

  • Posted August 6, 2016
    by Eli

    Super Tare!!!
    Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc.
    De când am dat de tine in spatiul online,ai adus Lumina in viața mea.
    Mulțumesc Universului ca mi te a scos în cale 🙂

    • Posted August 7, 2016
      by Eugenia Balan

      Scumpa mea, ma bucur nespus sa aud asta! Cat mai multe cunostinte sa iti lumineze calea! 🙂 :*

Leave a comment