„Recunoașterea unei iluzii este întotdeauna și sfârșitul ei”
(Eckhart Tolle, „Un pământ nou”)
Ești implicat în activități care îți aduc o satisfacție nemaipomenită și ți-e frică de multe ori să nu-ți pierzi entuziasmul?
Îți mărturisesc că mie mi-a fost întotdeauna frică să nu-mi pierd entuziasmul față de viață, față de mine, față de viața mea, față de ceea ce fac.
Sunt un om entuziasmat, dar de multe ori mă înspăimântă faptul că doar lucrurile complexe activează acea doză de entuziasm din mine.
Dar ce este entuziasmul, de fapt, și de ce e atât de greu să îl menținem în drumul nostru spre autodepășire?
Bullver – Lytton afirmă că:
„Entuziasmul este spiritul sincerității și adevărul nu poate săvârși victorii fără el”
Cu adevărat, entuziasmul este o stare de spirit, creată de scopuri mărețe, care trezesc emoții pozitive în noi. Dar știai că entuziasmul nu durează mai mult de 3 zile? Da, ai auzit bine, după 3 zile, dacă nu este reactivat, acesta riscă să te aducă la o altă extremă: apatia.
Apatia e și ea o stare spirit, doar că nu e utilă la realizarea scopurilor și obiectivelor noastre.
Entuziasmul și apatia sunt două stări emoționale care se bat cap în cap și paradoxul este că ne surprindem de multe ori trecând de la o extremă la alta, fără ca măcar să conștientizăm acest lucru.
Ei bine, dar ce să facem pentru a menține vie starea de entuziasm, ai să mă întrebi?
Nu sunt specialist în acest domeniu, dar din experiența mea proprie, am descoperit că starea de entuziasm poate fi menținută printr-un singur mijloc: acela de a avea scopuri care ne însuflețesc de fiecare dată când ni le reamintim.
Dacă scopurile noastre sunt mărunte și neînsemnate și riscă să se dărâme la primul obstacol, cu siguranță, entuziasmul va trece foarte repede în apatie.
Apatia își face loc în viața noastră când visurile noastre nu au rădăcini adânci în noi și sunt prea slabe.
„Oamenii nu sunt leneși, au doar țeluri care nu îi însuflețesc”
(Anthony Robbins, „Putere nemărginită”)
Un studiu realizat în 1953, pe 20 de studenți, a scos la iveală faptul că 3% dintre ei aveau scopuri precise. Peste 20 de ani au fost căutați acei studenți.
Rezultatele au fost surprinzătoare, toți din cei 3% erau prosperi financiar, dar și împliniți din alte puncte de vedere, în schimb ceilalți încă erau în lupta pentru supraviețuire.
Nu doar entuziasmul dispare când nu avem ținte bine-definite, ci și dorința de a progresa, de a trece de la un nivel la altul, de a fi din ce în ce mai bun, cu fiecare experiență trăită.
De la apatie la depresie sunt doar câțiva pași. Apatia stă, de fapt, la baza depresiei.
Sigur, e imposibil să trăim într-o stare continuă de entuziasm, la fel cum e imposibil să trăim într-o stare continuă de fericire, pentru că acestea două sunt doar emoții, și așa cum știi, emoțiile sunt trăiri de scurtă durată.
Spre deosebire de sentimente – care sunt trăiri de o durată mai lungă.
E important să conștientizăm acest lucru, pentru a nu fi dezamăgiți când ne dăm seama că fericirea, entuziasmul sau oricare altă emoție de acest gen dispare.
Esența nu este să optăm pentru a le păstra mereu în interiorul nostru, esența este să optăm să le trăim cât mai des.
După părerea mea (repet, e doar părerea mea), axarea pe partea negativă a vieții este unul din aspectele care distruge entuziasmul din fiecare dintre noi.
Acest lucru se explică prin faptul că oamenii care văd partea negativă (sau ceea ce consideră ei eșecuri), își programează mintea să caute alte lucruri negative în viața lor, pentru a-și justifica modul de a gândi.
Așa cum cei geloși caută motive să își îndreptățească suspiciunile, pentru a-și justifica lipsa de încredere în partener.
Dar puțini dintre noi cunosc că scopul în viață nu este să eliminăm eșecul, ci să învățăm să acționăm într-un anumit fel la succes și în alt fel la eșec, tratându-le pe amândouă ca pe lucruri absolut necesare pentru evoluția noastră atât emoțională, cât și spirituală.
O viață entuziasmată și mereu fericită – asta e iluzia cea mai otrăvitoare căreia îi permitem să intre în mintea noastră. Pentru că fiecare dintre noi conștientizează că nu există așa ceva!
Viața nu e făcută să fie doar lapte și miere, și, cu siguranță, dacă am trăi constant într-o stare de fericire, nu am mai numi această emoție astfel, sau cel puțin, ea nu ar mai avea aceeași conotație.
Entuziasmul este însă ca alcoolul, efectul lui are un termen – limită. Nici un om de succes însă nu a ridicat imperii fără entuziasm. Deci, greu de prins, dar absolut necesar pentru a realiza lucruri mărețe.
Când ne cunoaștem visurile, entuziasmul nu dispare decât pentru un timp foarte scurt, în schimb când suntem în bătaia vântului, ne lăsăm duși de primul curent, entuziasmul dispare foarte repede.
- Uităm că noi în trăiește un vulcan de energie neexploatat încă.
- Uităm că suntem proprii exploratori și că putem descoperi lucruri minunate în noi înșine.
De ce ne ignorăm atât de des intuiția, ascultându-ne rațiunea? Intuiția îți va spune mereu ceea ce îți dorești să faci cu adevărat în această viață, iar rațiunea nu este decât ghidată de experiențele anterioare trăite.
Ea îți va spune mereu că nu poți face anumite lucruri, că nu sunt pentru tine, că nu ai nici o șansă etc.
Îți spun un secret, atunci când simți că se dă o luptă în tine între rațiune și intuiție, ascultă-ți intuiția, te asigur, nu ai să dai greș. Eu am ignorat de multe ori vocea intuiției, și mi-am dat seama mai târziu că ea a avut dreptate.
„Rațiunea e adesea înșelătoare, ea se bazează, în mare măsură, pe experiențele acumulate. Nu toate cunoștințele acumulate prin experiență sunt corecte. Ideile provenite din facultatea creatoare sunt mult mai sigure, pentru că provin din surse care se pun la dispoziția spiritului dvs.”
(Napoleon Hill)
Tot acest autor afirmă că facultatea creatoare sau intuiția este al șaselea simț uman, pe care nu avem dreptul să-l ignorăm. Toți dispunem de el și e dreptul nostru să-l utilizăm în favoarea noastră, nu în detrimentul nostru.
Te las să te gândești puțin la tot ce ai aflat din acest articol și te sfătuiesc să nu îți ignori niciodată intuiția!
Te salut, cu drag,
Eugenia.
