„Omul forte” în planul social este deseori un copil în fața propriilor stări emoționale în „viața particulară”. Disciplina sa în public eșuează lamentabil în spațiul privat. Entuziasmul său profesional arată acasă un chip melancolic, morala sa publică „fără pată”, arată ciudat în spatele măștii”
(Carl Gustav Jung)
În lumea în care există o luptă continuă pentru supraviețuire, suntem mereu într-o luptă pentru a ne ridica mai sus, pentru a crește mai mari și a atinge culmi mai înalte.
Îți spun serios că am momente în care mă întreb dacă oare buneii noștri, care trăiau o viață simplă la țară, nu erau mai fericiți ca noi, care suntem mereu în căutarea supraviețuirii.
Încă nu știu răspunsul la această întrebare, ceea ce știu este că luptăm ca disperații până la 30-35 de ani să ajungem la o „condiție socială formidabilă”, iar începând cu 30 de ani tratăm boli cauzate de stări emoționale nefaste permanente, asemenea cancerului.
Mă uimesc să aud ultima perioadă din ce în ce mai mulți oameni tineri începând cu vârsta de 30 de ani care sunt diagnosticați cu cancer.
E trist că luptăm pentru supraviețuire și când avem senzația că oarecum am atins un anumit nivel al bunăstării materiale și sufletești, luptăm pentru viața noastră.
Surprinzându-mă și pe mine de multe ori agitată în această luptă continuă mă întreb: „Dacă tot suntem mereu în căutarea „binelui”, oare când vom începe să îl căutam pe cel din viața noastră, de azi, de exemplu?”
Mă opresc uneori pentru a admira metodele oamenilor de a face față vieților agitate pe care le trăim, în lupta pentru bunăstare: unii caută cu disperare „corpuri – gazdă”, pe care să paraziteze, pentru a-și asigura un oarecare „confort psihologic” a lipsei grijii pentru ziua de mâine.
Alții caută cu disperare metode prin care să obțină independența financiară și emoțională, alții dau mâinile în jos, pentru că li se pare această luptă prea crâncenă și lipsită de sens.
Nu știu să zic cine procedează corect și de ce, nu știu să zic cine are dreptate și în ce mod, ceea ce am observat doar, din viața mea și a celor ce mă înconjoară este că:
Trăim cu gândul unei vieți perfecte de mâine, și uităm de viața pe care o avem azi.
Știi care sunt regretele cele mai mari ale oamenilor pe patul lor de moarte? Aparent banale, acestea sunt cele mai mari dureri ale oamenilor înainte de a muri.
Bronne Ware – o asistentă medicală, care a lucrat mulți ani în acest domeniu, a scris pe blogul ei cele mai întâlnite regrete ale oamenilor înainte de moarte.
„Sănătatea îți oferă o libertate pe care o conștientizează puțini înainte să se îmbolnăvească”, menționează ea.
Tot ea susține că cel mai mult oamenii regretă că:
- Nu au avut curajul să trăiască viața pe care și-au dorit-o ei, nu cei din jur pentru ei,
- Că nu au petrecut mai mult timp cu cei dragi, dar au petrecut mai mult timp muncind,
- Că nu au avut curajul să-și exprime sentimentele, să spună ceea ce simt,
- Că au pierdut unele legături cu prietenii, stricând relațiile cu ei,
- Că nu și-au permis să fie fericiți așa cum vedeau ei fericirea.
Un alt studiu include, pe lângă acestea, și alte regrete ca: frica de a face lucruri nebunești, receptivitatea prea mare la ceea ce spun cei din jur, le-au permis altora să îi schimbe etc.
Mă întreb de ce alegem să trăim toată viața în conformitate cu ceea ce spun alții și ne renegăm dorințele noastre? Îți spun eu: pentru că am făcut din existența noastră o luptă continuă pentru succes, fără a ști măcar ce înseamnă acesta în accepțiunea noastră.
Noi nu știm că succesul are o noțiune diferită pentru fiecare dintre noi, dar încercăm cu disperare să îl obținem imitând acțiunile altora, dându-ne bine pe lângă cei bolnavi care ne dau lecții despre sănătate.
Alaltăieri a murit maestru Gabriel Garcia Marquiz – un om al cuvântului, care și-a dedicat viața pasiunii lui de a scrie – unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii spaniole, cunoscut la talie mondială. Acest om a scris aceste cuvinte de aur:
“Dacă pentru o clipa Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpa și mi-ar dărui o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ceea ce gândesc, însa în mod categoric aș gândi tot ceea ce zic.
Atâtea lucruri am învățat de la oameni… Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învățat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuț, pentru prima oara, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna. Am învățat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice.
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oara când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-as da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data și încă o dată până la infinit. Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate sa fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești. De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultimă dorință. Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le la ureche cât de multa nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Demonstrează-le prietenilor tai cât de importanți sunt pentru tine.”
Asta e ceea ce avem de făcut în fiecare zi a vieții noastre. În lupta noastră zilnică pentru supraviețuire, hai să ne oprim uneori și să ne bucurăm de ceea ce am obținut pe moment.
Hai să petrecem timpul frumos cu cei pe care îi iubim, spunându-le acest lucru de oricâte ori simțim.
Acesta este mesajul meu înainte de această sărbătoare frumoasă – Paștele. Îți doresc să reușești să îți umplu sufletul de lumină și viața de energie pozitivă alături de cei pe care-i iubești cu adevărat.
Nu uita, nu ai nevoie de o tragedie în viața ta care să te determine să faci acest lucru.
Trăiești azi și bucură-te de ceea ce ai!
Îți doresc o sărbătoare minunată!
