„În ultimă instanță, nimic ce nu face parte din planul vieții cu tine, nu se întâmplă”
(Ekhart Tolle „Un pământ nou”)
De câte ori te-ai surprins măcinat de îndoieli referitor la existența ta? E ciudat că îndrăznim să avem scopuri mărețe cărora le permitem să fie spulberate de o singură emoție: îndoiala.
Eu am descoperit de multe ori la mine acest fenomen.
Deși niciodată nu am încetat să am scopuri mai mari decât aparent pot îndeplini, îndoiala de multe ori mi-a călcat pragul casei.
Nu e o rușine să recunoști că trăiești această emoție. E o rușine să o lași să-ți distrugă visurile și viziunile tale asupra proprie-ți existențe.
Sunt sinceră când îți spun că eu niciodată nu m-am gândit care sunt rădăcinile îndoielii și am urmat de multe ori în viața mea acest prieten fals, care m-a dus acolo unde nu mi-aș fi dorit să ajung.
Am avut momente în viață când am renunțat, pe ultima sută de metri, la visurile mele, „țesute” cu multă răbdare o perioadă lungă din viața mea.
Am avut momente în care, fiind foarte aproape de un lucru ce mi l-am dorit cu adevărat, am renunțat, din cauza îndoielilor. Amintește-ți, sunt sigură că ai trăit și tu astfel de clipe în viața ta.
Nu știu cum te simți tu referitor la acest subiect, eu însă am decis să alung acest inamic din viața mea. Cum? Păi bine, nu e o misiune simplă, dar nici imposibilă.
Napoleon Hill, în minunata sa carte „Gândești și devii bogat”, explică foarte clar acest fenomen. El susține ideea că rădăcina îndoielii este, de fapt frica.
Îndoiala se naște din frică. Aceasta aduce cu ea îngrijorarea că nu vom reuși să facem față situațiilor pe care le vom întâlni în drumul spre realizarea scopului propus.
Astfel, în noi reapare instinctul animalic, cu care ne naștem, ce poartă mesajul „Luptă sau fugi”, și sigur, fuga este cea mai simplă opțiune.
Noi nu ne dăm seama că, fugind de responsabilitățile pe care le include fiecare scop propus, fugim, de fapt, de noi și de șansa de a evolua.
Noi cedăm în fața fricilor noastre subconștiente și astfel nu mai ajungem niciodată la destinațiile pe care ni le propunem. Dar cum să ne debarasăm de îndoieli și să ne urmăm calea?
Ei bine, în primul rând, este important să acceptăm ideea că niciodată nu vom scăpa de îndoieli. De aceea, scopul nu este să scăpăm de ele, ci să fim conștienți de ele și să știm să le controlăm.
De ce spun acest lucru? Ți-am vorbit de multe ori despre termenul de homeostazie, nu? În caz că nu ai citit articolele mele anterioare, am să îți explic pe scurt.
Homeostazia este capacitatea organismului de a menține constant starea în care se află.
Deci, de fiecare dată când ne propunem o schimbare în viață, organismul va opune o vehementă rezistență, asta pentru că el percepe schimbarea drept o amenințare sau primejdie la starea lui actuală. E important să conștientizăm acest lucru.
Perioada de acomodare a organismului uman cu schimbarea introdusă durează de la 2 săptămâni până la 4 săptămâni.
Nu mai lupta cu el, creează-ți un ritual în care să implementezi treptat schimbarea propusă, zilnic, câte puțin, pentru a te adapta mai rapid și a nu produce un șoc emoțional.
Dacă ți se pare prea tehnic tot ce am scris aici, atunci te sfătuiesc să înțelegi doar ideea că orice schimbare ai face, de orice natură, vei simți întotdeauna o respingere din partea minții și a corpului tău.
Nu e nevoie să te îngrijorezi și să lași îndoielile să îți fure scopurile și visurile, e nevoie doar să accepți această ideea și să continui cu ceea ce ți-ai propus. Nu-ți abandona visurile la început sau la mijloc de drum.
Îndoiala se naște din frica, frica de a-ți depăși condiția în care te afli acum. Apoi mintea ta începe să creeze alibiuri, motive, de ce-uri, să argumenteze eșecurile tale. Te rog, nu-i mai permite să facă acest lucru.
„Controlul mintal este rezultatul disciplinei de sine și al deprinderii, spunea același Napoleon Hill. Fie vă controlați dvs. mintea, fie vă controlează ea pe dvs. Nu există cale de mijloc. Cea mai practică dintre toate metodele de control al minții este deprinderea de a o menține activă printr-un scop bine definit, susținut de un plan hotărât”
Prin urmare, un om care are un vis măreț, nu se va lăsa dus de valul îndoielilor. Nu-mi amintesc cine spunea că nu oamenii sunt slabi, ci visurile lor nu îi însuflețesc.
Într-adevăr, oamenilor le e frică să își pună scopuri mărețe, pentru că ei se consideră „incapabili” să le atingă.
Adevărul e că doar scopurile care ne depășesc cu mult ne dau o viziune asupra existenței noastre.
Scopurile mărețe ne susțin existența, prin munca constantă și zilnică asupra lor.
Să ai o viziune asupra vieții tale – acesta e secretul unei existențe frumoase. Să ne înțelegem, o viziune înseamnă un scop de lungă durată, care te va ține mereu conectat. De exemplu, un student la medicină are o viziune asupra vieții lui.
El știe că își dorește să fie medic, iar asta îl ține conectat toți anii de studiu. Un designer își dorește să creeze propria afacere în domeniul lui, iar asta îl ține conectat tot timpul pentru a ajunge la destinație.
Este foarte important, însă, ca scopurile pe care ni le propunem să rezoneze cu noi și să ne aducă plăcere și energie însăși gândul la ele.
Atunci când visurile noastre unt slabe, și rezultatele vor fi la fel. Nu vom avea niciodată o viață extraordinară dacă nu vom ști ce ne dorim cu adevărat de la viață.
Nu poți lupta dacă nu știi pentru ce lupți.
Nu poți fi mereu conectat la viața ta, dacă nu ai un scop care să te însuflețească.
Când ai un scop bine-definit, care ești sigur că te va face să vibrezi de fericire, atunci nu mai ești atât de receptiv la trădări, abandonuri, tristeți, depresii sau alte „chestii” de acest gen, pe care le traversează fiecare om în existența lui. Acestea ajung să fie momente pasagere, pentru că viziunea ta e mult mai mare decât ele.
Sunt sigură că acum știe ce înseamnă o viziune asupra vieții. Tu ce ai descoperit în urma lecturării acestui articol, ai o viziune asupra vieții tale? Sau iei forma oricărei oportunități care ți se ivește în cale?
„Joburile de astăzi, spunea Ion Cosmovici, te învață să fii no-form, adică să iei forma oricărui loc de muncă în care ajungi”
Cu tot respectul pentru acest maestru, aș adăuga însă că nu doar joburile de astăzi sunt astfel, ci și oamenii.
Oamenii aleg să trăiască o existență modelată de împrejurări, în loc să creeze ei împrejurările din viața lor.
E dureros să iei forma situațiilor din viața ta, în loc să le dai tu una. Crede-mă, am trecut prin astfel de experiențe și știu ce spun.
Te las să te gândești la tot ce ai citit în această după-amiază frumoasă de duminică.
Descoperă dacă viața ta are o viziune și dacă încă nu are, pune-te pe treabă chiar acum. Nu ai timp de pierdut, existența ta e creată din timp, deci aceasta este sfânt.
Dacă te gândești că e prea târziu, uită de acest clișeu. Tu încă nu ai descoperit că deși tot ce faci îți ia timp, te afli mereu în momentul de ACUM?
ACUM e momentul să îi dai o culoare vieții tale. ACUM e momentul să îți creezi o viziune asupra existenței tale. Plasează-ți un scop care să te însuflețească și să te țină conectat cât mai mult timp!
Eu îți doresc o duminică extraordinară și o viață cu o viziune cât mai durabilă!
Te salut, cu drag,
Eugenia.
