„Există o anumită slăbiciune în oameni, pentru care nu există leac. Este vorba despre slăbiciunea universală a lipsei de ambiție”
(Napoleon Hill „Gândește și devii bogat”)
Te-ai întrebat vreodată de unde apar stările copleșitoare ale indiferenței și apatiei față de tot ce ne înconjoară?
Există anumite perioade în viața noastră, când deși totul pare că este așa cum ne-am dorit, perioadele de apatie și indiferență sunt din ce în ce mai frecvente.
Cum se naște indiferența în ființa umană și ce consecințe grave asupra personalității tale poate avea, află din acest articol.
Ne-am obișnuit să dăm vina pe stres atunci când trăim stări de indiferență și apatie.
Nu știu dacă ai și tu senzația că orice lucru care ne merge prost e din cauza stresului.
Noi nu ne dăm seama, de fapt, că ne învârtim într-un cerc vicios continuu: afirmăm că suntem stresați la culme, intrăm într-o stare de apatie totală și sfârșim procesul printr-o depresie acută, care durează și durează.
Personal, nu cred că stresul este responsabil de tot ce se întâmplă în viața noastră, și asta pentru că termenul de stres a fost și el inventat de oamenii care le-au permis minții lor să le modeleze personalitatea conform circumstanțelor, și nu ei să creeze circumstanțele în viața lor.
Psihologia sănătății afirmă că termenul de stres a fost introdus abia în secolul XVI. Să fim serioși, oare până în acea perioadă oamenii nu s-au confruntat cu stresul?
Ei bine, Cannon – fiziologul și profesorul american afirma că termenul de stres se referă la reacția autonomă a organismului denumită reacție de urgență.
Tot în psihologia sănătății se explică faptul că stresul este, de fapt, un Sindrom General de Adaptare și el are 3 faze:
- Reacția de alarmă – organismul declanșează o alarmă referitor la schimbări
- Stadiul de rezistență – organismul opune rezistență la schimbările ce intervin
- Stadiul de epuizare – ambele etape de mai sus se epuizează și organismul revine la starea inițială.
Deci, stresul nu este decât o reacție de alarmă a organismului la schimbările din exterior, fie ele bune sau rele pentru noi.
Organismul uman opune rezistență la orice schimbare din mediu, de aici și generarea așa-numitului stres.
Dar puțini dintre noi ne dăm seama că odată ce îi permitem stresului să se instaleze în mințile și viața noastră, îi permitem, de fapt, apatiei și indiferenței să ne monitorizeze viața.
Tu știai că stresul poate deveni cronic și acesta din urmă are consecințe grave asupra personalității tale?
Te-ai simți vreodată epuizat emoțional, fizic și mintal?
Ai simțit vreodată o apatie de nedescris referitor la viața ta și la viitorul tău?
Vai, cât de cunoscută îmi este mie această emoție și cât de des am trăit-o în trecutul meu.
Atunci nu îmi dădeam seama că pierd timpul prețios din viața mea doar pentru că nu găsesc suficientă tărie de caracter să îmi controlez emoțiile și stările interioare.
Acum, îți spun cu mâna pe inimă, că consider că nu există nimic mai chinuitor decât să fii martorul propriei degradări.
Da, a lăsa stresul să facă parte din viața ta înseamnă a-ți dărui voluntar timpul unui mecanism de apărare al organismului, pe care tu te încăpățânezi să îl dirijezi.
Eu m-am trezit din somnul apatiei demult. Viața a fost generoasă cu mine în experiențe. 🙂
Am cunoscut de multe ori emoția indiferenței referitor la viața mea, am lăsat fiecare palmă a vieții să mă doboare, mi-am zis că eu nu merit să fiu fericită, să am o existență uimitoare și plină.
Ajunsesem până în punctul în care am acumulat atâta durere și indiferență în mine încât am crescut cu mare grijă un chist la sân.
Acesta a fost rezultatul încăpățânării mele de a fi propriul stăpân al vieții mele.
Te rog, nu lăsa apatia, indiferența, stresul, depresia sau orice altceva să îți fure bucuria de a trăi.
Viața pe care o trăim e plină de evenimente așteptate și neașteptate, secretul este să reușim să facem din existența noastră, așa cum este ea, un loc unde să ne simțim bine cu noi înșine.
Osho, în cartea sa „Viața este AICI și ACUM” spunea atât de bine că:
„Viața durează 70-80 de ani, moartea se întâmplă într-o singură clipă”
De ce îți ocupi timpul să te gândești la inexistența ta fizică, în loc să îți ocupi timpul gândindu-te la existența ta de AZI, de ACUM în această lume? Mai ai de trăit încă mult timp, ce vrei să faci cu viața ta, om frumos?
Ți-ai stabilit obiectivele?
Știi unde ești și unde vrei să ajungi?
Cu ce îți umpli timpul azi ca să ai mâine o viață extraordinară?
Am cunoscut oameni care au ajuns la o degradare incredibilă dintr-un simplu motiv: au lăsat indiferența să le guverneze viața. Ei nu au luptat pentru viața lor, ei au dat mâinile în jos și s-au resemnat.
De ce să te resemnezi când ți se dă o palmă pe obraz?
Știu ce înseamnă resemnarea și știu cât de dureros e să îți ignori intuiția care îți spune că poți fi mai mult decât ești, dar apatia din tine nu te lasă să te revolți pentru a ajunge la un alt nivel al evoluției tale.
Eu nu am să încetez să spun niciodată: Omule, ceea ce ești azi, e rezultatul a doar o parte din ceea ce poți fi! Și am descoperit acest lucru pe propria piele.
Am lăsat de multe ori durerile să mă doboare, am lăsat indiferența cronică să îmi fure lumina soarelui de pe cer, dar azi strig cât de tare pot: VIAȚA E PREA PREȚIOASĂ PENTRU A O PIERDE PE ASTFEL DE MĂRUNȚUȘURI!
Pe final de articol, pentru că și eu trec acum printr-o perioadă mai dificilă a vieții mele, îți spun un singur lucru, pe care mi-l repet și mie constant: orice durere îți macină existența, orice greutate întâmpini – acestea nu sunt decât niște provocări menite să te facă mai puternic.
Am socializat cu mulți oameni în viața mea și am descoperit că oamenii abia pe la vârsta de 30 de ani învață să trăiască? De ce spun acest lucru: pentru că până la 30 de ani suntem niște copii care învățăm să facem față vieții.
Nu sunt un vindecător de suflete, dar îți promit să îți fiu mereu alături atunci când simți să viața ta o ia razna din cauza unor anumite fenomene cărora le permiți să se instaleze în mintea ta: indiferența, stresul, depresia etc., renunță la acești termeni, ești suficient de puternic pentru a trăi fără ei!
Omul puternic va reuși mereu să fie mai sus decât orice durere sau palmă pe care o primește în drumul evoluției lui!
Tu cum crezi?
