Ce Preț Pui pe Tine? Află Cât de Ieftin Poți fi

„În momentul în care te îndoiești că poți zbura, încetezi definitiv să zbori”

(J. M. Barcie Peter Pen)

Ai trăit vreodată situații în care ai avut senzația că ești un om ieftin, ușor de manipulat și sedus?

Dacă cuvântul „ieftin” ți s-a părut cumva jignitor, îmi cer scuze, nu asta a fost intenția mea.

Nu știu ce experiențe de viață ai trăit tu până acum și nu știu ce lecții ai învățat tu până în acest punct al existenței tale, eu însă am avut o perioadă lungă în viața mea în care m-am simțit cu adevărat un om ieftin, ușor de manipulat și foarte accesibil.

Nu mi-e rușine cu trecutul meu, nu mi-e rușine că am fost un om slab, eu din tot ce am trăit am învățat, eu din fiecare experiență am construit o treaptă pe care să urc mai sus pe scara evoluției mele.

Au existat momente în viața mea în care nu puneam nici eu un preț prea mare pe mine. Eram extrem de vulnerabilă, hipersensibilă și nu știam să mă caracterizez.

Oricui îi reușea să mă provoace, iar eu reacționam de fiecare dată. Cred că cea mai importantă lecție învățată până acum de mine este că, neștiindu-ți propria valoare, niciodată nu vei căpăta respectul celor din jur.

Când începi să te revolți împotriva a ceea ce ești e un semn că mintea ta e pregătită să realizeze o schimbare.

Ego-ul nostru însă este adesea prea mare și ne împiedică să mergem cu pași mici, dar siguri, spre ceea ce este nou în viață.

Am mai vorbit despre ego în unul din articolele mele, pentru cei ce nu au apucat să îl citească – ego înseamnă un sine fals pe care propria conștiință îl acceptă.

Când ne dăm seama că nu suntem ceea ce părem a fi – atunci realizăm că, de fapt, suntem cu un pas înainte în întâmpinarea propriei descoperiri.

„Nu poți lupta împotriva ego-ului și câștiga, așa cum nu poți lupta împotriva întunericului. Lumina conștiinței este tot de ce ai nevoie. Tu ești lumina”

(Eckhart Tolle „Un pământ nou”)

Când începi să conștientizezi că trăiești într-o realitate pe care nu ți-o dorești și că toate împrejurările au fost create, de fapt, de tine – atunci este momentul de revelație în care îți dai seama că schimbarea este inevitabilă.

Schimbarea însă nu se realizează niciodată cu un singur pas, ea se realizează întotdeauna cu pași mici, dar siguri. Vei fi uimit într-o zi, când privind în urmă, la omul care erai acum câtva timp, cât de mult te-ai schimbat.

Nimic, însă nu cade din cer, totul se realizează cu dorință nebună, insistență în ceea ce-ți dorești și muncă zilnică asupra visului tău.

Eu așa am realizat schimbarea din viața mea de până acum, și deși mai am foarte mult de lucru asupra mea, sunt foarte mulțumită de ceea ce am făcut din mine până în acest moment al existenței mele.

Nimeni nu s-a născut priceput, toți ne-am născut copii, ne-am format pe parcurs, cu sau fără ajutorul adulților din viața noastră.

Dar oricât de mult au contribuit adulții la formarea ta ca personalitate, tu ești întotdeauna singurul responsabil de autoeducația ta.

Dacă crezi că educația unui om se încheie odată cu finisarea unei facultăți și a unui masterat, atunci te înșeli.

Există un singur punct în care se încheie autoeducația noastră – acela în care noi, fizic, nu mai existăm.

„Nimic nu are valoare definitivă. Tot ce ai în față este doar o lecție a vieții. Singurul etern este sinele, eul superior pe care îl vei găsi la capătul călătoriei tale”

(Marius Simion)

Știu, e incredibil de greu de acceptat faptul că viața fiecărui om e o călătorie continuă. Și e din ce în ce mai greu pentru că noi ne-am obișnuit să căutăm confort și o viață călduț.

Am fost învățați că acesta e sensul vieții, și nicidecum acela de descoperire continuă a ceea ce suntem noi.

Deși am fost compătimită de multe ori că nu m-am născut într-o familie funcțională, îți spun cu mâna pe inimă, mă simt o norocoasă. Sunt norocoasă pentru că mi-am ales singură calea în viață.

Relațiile cu părinții mei au fost întotdeauna dificile, eu nu am avut un model familial, nu mi-am văzut părinții iubindu-se și respectându-se reciproc, pentru că ei deja divorțaseră când mă născusem eu, iar lupta dintre ei a continuat până când unul din ei, fizic, nu a mai existat.

Modelul familial pe care l-am văzut de mică nu m-a făcut fericită, dar eu nu am renunțat niciodată la visul de a-mi crea propria viață, cu propriile mâini.

Eu nu mă plâng, pentru că în jurul meu au existat mulți alți copii, care deși au avut tot ce și-ar fi dorit un copil de la familia lui, au ales un trai toxic, ce le-a otrăvit viața și existența.

Eu nu am ales drogurile și alcoolul, eu am ales să caut răspunsuri la întrebări și să fac din existența mea o explorare continuă.

Acum mi se spune de multe ori că mă iubesc prea mult, că sunt capricioasă, „delicată” și am pretenții prea mari.

• Un om care-și cunoaște valoarea va avea întotdeauna pretenții de la viață și de la relațiile lui cu cei din jur.
• Un om care-și știe prețul va ști întotdeauna ce să ceară de la cei din jurul lui.
• Un om care se iubește pe el și iubește viața nu va accepta tot ce i se dă, ci va cere ceea ce crede că merită.

Da, eu merit tot ce e mai bun și nu mă mulțumesc cu jumătăți de măsură. Dacă sunt o egoistă? Sunt. Și nu am de ce mă rușina de acest lucru.

Trebuie să te iubești pe tine pentru a putea iubi pe alții. Trebuie să știi să-ți dăruiești ție înainte de a dărui altora. Îmi place la nebunie să dăruiesc, dar nu voi dărui niciodată altora ceea ce nu am obținut încă pentru mine.

Dacă e nevoie voi repeta de mii de ori că definiția prostiei este să dai din ceea ce nu ai.

Când vei fi tu plin, darurile pe care le vei face lumii nu se vor mai numi sacrificări.

Când vei avea tu de unde dărui, o mulțime de oameni își vor dori să ți se alăture pentru a contribui la îmbunătățirea lumii în care trăim cu toții.

• Eu nu mai vreau să știu de oameni, care dăruind din ceea ce nu au, trăiesc în frustrări din ce în ce mai acute, până la ultima suflare.
• Eu nu mai vreau să ști de oameni care fac daruri „pe datorie” și apoi nu scapă nici o ocazie să amintească celor din jur ce „sacrificii” au făcut pentru acest lucru.
• Nu mai vreau să fiu martora celor care au o noțiune eronată a verbului „a dărui”. Să dăruiești nu înseamnă să dai din ceea ce nu ai, ci din surplusul tău.

„Sacrificarea de sine este mai mult decât o dovadă de lipsă de stimă de sine, este un act de anti-prosperitate și, în consecință, un act anti–uman”

(Randy Gage)

Hai să iubim umanitatea din noi și să iubim viața, făcând-o mai bună cu fiecare zi. Să ne amintim în fiecare zi care este valoarea noastră și să o manifestăm, în primul rând, cu noi înșine.

Nu e nevoie să o impunem celorlalți, ea devine vizibilă prin ceea ce suntem și prin ceea ce exprimăm, în fiecare moment, prin fiecare acțiune pe care o realizăm.

Oamenii vor ști valoarea noastră, doar atunci când noi o vom cunoaște!

Eu te cuprind cu toată dragostea mea și te aștept cu un comentariu. Spune-mi părerea ta referitor la acest subiect.

Cât crezi tu că valorezi?

Nu uita că părerea ta este expresia valorii tale!

 

Te salut,

Eugenia