„În loc să te gândești cum să faci să primești dragoste, începe să o dai”
Există cineva în această lume care nu-și dorește să fie iubit? Arătă-mi măcar un nebun care să fugă de dragoste ca de cel mai mare inamic.
Indiferent care este definiția dragostei pentru fiecare dintre noi și cum o percepem, aceasta este, probabil, singurul fenomen după care toți alergăm cu limba scoasă.
Nu ești greșit dacă cauți să fii iubit, nu ești greșit dacă simți că dragostea este unicul sentiment care te aduce pe culmile propriei ființe, pentru că, indubitabil, asta este menirea pe care o are acest fenomen numit „dragoste”.
Îmi doresc să cred că ne naștem din dragoste și de aceea simțim nevoia permanentă de a o păstra în viața noastră pe parcursul întregii noastre existențe.
Dar cum se face că adesea dorindu-ne ceva foarte mult ajungem să distrugem acel ceva cu propriile mâini, astfel ca niciodată să nu mai bucurăm de el?
De câte ori te-ai prins că obținând ceea ce se pare că ți-ai dorit cu toată ființa ta ai creat inconștient situații în care să distrugi, cu propriile mâini, ceea ce ai obținut atât de greu?
Eu mi-am dat seama de multe ori că am procedat astfel, pentru că, după ce obțineam cu mare efort ceea ce-mi doream, în mintea mea răsuna un singur gând: „E prea frumos tot ce trăiesc, cu siguranță mă așteaptă ceva rău în viitorul apropiat”.
Îți dai seama cât de masochiști suntem? Noi ne tăiem propriile aripi, pentru că considerăm că nu merităm tot ceea ce trăim. Și:
- Deși strigăm în gura mare că ne dorim să fim iubiți și să iubim, noi facem tot posibilul să distrugem iubirea care apare în viața noastră.
- Deși ne plângem că nu avem situația financiară pe care ne-o dorim, noi alungăm cu orice preț prosperitatea din viața noastră, atunci când ea este pe cale să apară.
- Deși alergăm după partenerul la care visăm atâta timp, noi ne autosabotăm relația atunci când acesta apare.
Dar, noi nu știm că e nevoie să facem loc în viețile noastre, înainte de a opta pentru un lucru nou.
Noi ne pornim la drum cu traista plină de mizerii și așteptăm să intre în ea flori parfumate și lucruri de calitate. Cine crezi că își va băga mâna într-o geantă puturoasă?
Îți spun eu: Nimeni. Tuturor ne place luxul, parfumul și lucrurile catifelate, deși nu toți recunosc acest lucru, nici măcar pentru ei.
„Marile bătălii ale vieții, spunea David O. Mckay, se dau zilnic în încăperile tăcute ale sufletului”
Dar cine poate ști mai bine ca noi care sunt bătăliile ce se dau în noi?
Oare cine poate ști mai bine ca noi ce drame am trăit în familiile în care am fost crescuți, ce credințe de viață ni s-au impus în copilărie sau ce modele am avut până a deveni independenți?
Ce legătură au acestea cu dragostea pe care tu nu o trăiești? Păi e cam aceeași legătură pe care o are creierul cu restul corpului.
Cum ar funcționa oare corpul tău dacă stimulii exteriori nu s-ar duce la creier, care ar dirija activitățile tale fizice?
La fel e și cu subconștientul nostru: el ne dirijează viața și e responsabil de lipsa de iubire din viața noastră atâta timp cât nu este curățat și îngrijit, pentru că:
„Subconștientul nu are personalitate, nu știe ce e bine sau rău, el acționează conform sugestiilor care i-au fost impregnate”
(Joseph Murphy „Puterea subconștientului nostru”)
Așa că, te rog, de fiecare dată când simți că nu ești demn de iubire sau de lucrurile mărețe ce au loc în viața ta, privește-te, analizează-te, fii atent la ceea ce gândești, la ceea ce crezi despre tine, sapă adânc în tine, ia-ți atâta timp cât ai nevoie pentru a descoperi care sunt credințele care nu-ți permit să accepți dragostea în viața ta.
Eu m-am prins de multe ori în trecut și încă mă mai surprind și acum, când cineva se poartă foarte bine cu mine și îmi dăruiește toată dragostea sa, că mă gândesc: „Oare eu chiar merit eu toate acestea?”
E o prostie, desigur, să-ți fii propriul dușman, să refuzi de bună voie dragostea celor din jur pentru că nu te consideri demn de ea. Dar e și mai mare prostie să te prinzi cu acest gând și să nu faci nimic, dimpotrivă, să îl accepți și să alungi, cu orice preț, tot ceea ce viața îți dăruiește!
Eu nu sunt perfectă, mai am de lucrat foarte mult la personalitatea mea, mă mai uimesc încă și acum uneori de unele gânduri distrugătoare care îmi sabotează existența.
Diferența dintre omul care eram acum ceva ani însă și cel care sunt acum este că, chiar în acest moment, dacă mă prind cu un astfel de gând, nu îl las să se plimbe mult în mintea mea, îl apuc de picioare, îl scot de acolo și îl înlocuiesc cu unul opus lui: „Eu merit să am tot ce e mai bun în această lume, pentru că sunt demnă de lucruri valoroase, care să mă facă fericită”. Îmi doresc să cred că și tu faci la fel
Dar parcă te aud deja spunându-mi: „Bine, Eugenia, ți-am înțeles punctul de vedere, dar care este totuși cel mai puternic drog cu care se hrănește dragostea, despre care ai menționat în titlul articolului tău?”
Ei bine, zilele astea am fost la un seminar condus de Lorand Soares – un om excepțional, care a ajuns în top fără studii formale și diplome ștampilate. Deși a fost un seminar de dezvoltare a afacerii proprii, acesta a făcut o mică paranteză referitor la secretul căsniciei sale fericite.
Există anumite lucruri care, deși ni se pare că le cunoaștem, nu știm cum să le spunem pe nume în mintea noastră.
Ei bine, eu asta am trăit când Lorand ne-a spus tuturor că există o singură formulă a succesului într-o relație de cuplu: bărbații își doresc sex, iar femeile își doresc să fie iubite.
Nu te uimi, sexul e nevoia fiziologică a bărbaților, ei s-au născut cu ea, și nici o judecată nu-i poate face să renunțe la ea.
Femeile adoră și ele sexul, dar ele își doresc, în primul rând, să se simtă iubite.
Femeile ajung la orgasm mai întâi emoțional, apoi fizic. Bărbații nu au nevoie de emoții implicate pentru a ajunge la orgasm.
Deci, dacă ești femeie și îți dorești o relație fericită ai nevoie să înțelegi că sexul este o prioritate pentru bărbatul ce face parte din viața ta, și invers, dacă ești bărbat și vrei o relație de cuplu împlinită e nevoie să înțelegi că femeia din viața ta are nevoie de emoții pentru a-ți asigura un sex de calitate.
Să fie sexul cel mai puternic drog al dragostei? Da, doar că totul se rezumă la felul în care privești acest fenomen.
Nu știu dacă am fost suficient de explicită, nu știu ce ai înțeles tu din acest articol, cu siguranță însă știu că, cel puțin am reușit să te pun pe gânduri. Mă bucur, sincer, pentru că dacă un om începe a-și analiza viața și credințele care îi creează existența e primul și cel mai important pas spre transformarea sa în bine.
„Iluminarea e sfârșitul suferinței”, spunea Buddha
Cu certitudine, așa este!
Îmi doresc să cred că spre asta optezi tu în fiecare zi, așa cum fac și eu: spre iluminarea minții și a sufletului tău.
Privește cât de des poți înăuntrul tău, deschide cele mai întunecate uși ale minții tale, curăță sau elimină credințele mucegăite care nu te lasă să îți creezi o viață strălucită.
Eu asta fac în fiecare zi a existenței mele. Și dacă tu crezi că munca pe care ai realizat-o până acum asupra ta este „suficientă” te înșeli amarnic, munca asupra noastră nu va fi niciodată suficientă, atâta timp cât respirăm.
Nu te relaxa, pământul tău nu-ți dă încă roadele pe care e capabil să ți le dea, indiferent unde ai ajuns până acum și ce ai obținut până în momentul prezent.
Te las cu bine și aștept să îmi scrii într-un comentariu dacă tu ai descoperit drogul iubirii din viața ta!
Te salut, cu drag
Eugenia.
P.S. Începe să dai dragoste vieții și fii sigur, ea nu va ezita să te recompenseze!
