Când ești depresiv ai remarcabila capacitate de a crede și de a face oamenii din jurul tău să creadă lucruri care nu au nici un fundament real – David Burns.

Ce este depresia? Cum ajungem să cădem în ghearele ei? De ce ne distruge viața atât de mult?

Poate că termenul boală ar fi un unul mult prea greu atunci când ne referim la depresie, însă depresia este o boală, o boală a spiritului și un adevărat inamic al stării de bine umane.

Depresia le fură oamenilor speranța de viitor, le creează adesea gânduri de a-și lua viața și îi face să-și vadă existența în culori întunecate.

Cunoscutul psihiatru Aaron Beck afirma că depresia este caracterizată de 4 D-uri:

  • Defeated
  • Defective
  • Deserted
  • Deprived

Cu alte cuvinte, depresia implică 4 stări primordiale trăite de subiect: sentimentul că este învins, defect, pustiit și privat de anumite lucruri.

A te simți învins de viață – asta e ceea ce aud de multe ori la cei care se confruntă cu o depresie. Să afirmi că ai senzația că viața te-a învins – e una dintre cele mai grele credințe pe care ți le poți implanta în subconștient.

Subconștientul mestecă ceea i se bagă în gură, el nu simte că e acru, stricat, amar sau că are un gust ciudat. Ori a-i da subconștientului hrană stricată este egal cu a-l face stăpân pe comportamentele și viața ta de mai departe.

Sentimentul că ești defect e o altă cauză importantă a depresiei. Să crezi că ești defect doar pentru că te deosebești de ceilalți e una dintre cele mai mari blocaje pe care ți le poți pune conștient în evoluția ta.

E adevărat că societatea are anumite standarde, la care ne zbatem cu toții să ajungem. E adevărat că există o noțiune socială aparte pentru a deveni un om de succes. Dar întreb întotdeauna oamenii care-mi spun că suferă că nu sunt ca ceilalți: Din cine este creată societatea? Oare nu tot din noi, oamenii? Și atunci, dacă societatea este creată din oameni ca și noi, ce ne face să credem că noi nu putem aduce ceva nou, astfel încât să contribuim la schimbarea anumitor standarde care nu ne sunt pe plac?

Lumea aparține celor curajoși – asta este fraza care mi-o amintesc cel mai bine din copilăria mea. Asta este probabil una dintre cele mai importante lecții pe care mi-a dat-o mama mea. Scumpa de ea, a făcut tot ce a putut mai bun pentru mine!

Sentimentul singurătății sau pustiirii interioare este unul distrugător, și nu în zadar Beck l-a menționat ca o piesă foarte importantă din care se construiește depresia.

Oamenii fac multe lucruri pentru a nu se simți singuri și primul de pe această listă este renunțarea la ei înșiși.

  • Renunță la ei pentru a fi în cercul oamenilor pe care și-i doresc în jur.
  • Renunță la ei pentru a atinge anumite norme sociale.
  • Renunță la ei pentru a nu pierde partenerii de viață.

Într-un final, renunță la ei pentru ca să nu se simtă vinovați că nu și-au asumat responsabilitate propriilor vieți. A renunța la tine pentru a fi pe placul lumii în care te învârți înseamnă a arunca toată vina și responsabilitatea eșecurilor tale asupra normelor cărora te-ai conformat.

Ne confruntăm cu probleme, suntem conștienți de ele, dar preferăm să le aruncăm asupra altora să ni le rezolve. Și astfel, aderăm la tot ceea ce nu este în conformitate cu noi, pentru „a da bine” în ochii altora. Dar până când? Cât poate dura o asemenea minciună? Asta mă întreb de multe ori când „adulmec” oameni în astfel de situații.

Te poți minți ani în șir, dar oare te poți minți o viață? Nu ți-e frică oare de momentul în care vei fi atât de obosit să trăiești după normele altora încât îți vei lua inima în piept la o bucată de noapte și vei fugi unde te duc ochii?

Extremele pot fi utile, dar distrugătoare, folosite prea des. De aceea, este mai bine ca acestea să fie prevenite – și asta e ceea ce le zic de cele mai multe ori celor cu care povestesc pe acest subiect.

Schimbarea radicală a vieții unui om este posibilă, doar dacă este asumată și făcută cu pași mărunți, treptat, cu răbdare și toleranță la frustrare.

Și ultima componentă a depresiei: sentimentul că suntem privați de ceea ce alții au parte.

Unicul om cu care avem dreptul să ne comparăm în această viață este: eu.

  • Eu – cum am fost ieri și cum sunt azi.
  • Eu – unde eram anul trecut pe vremea asta și unde sunt anul acesta.
  • Eu – câți pași am făcut pentru ceea ce-mi doresc să fac din mine în ultimele luni?
  • Eu – cum vedeam viața acum 5 ani și cum o văd azi?

Când vom înceta să comparăm evoluția noastră cu a altuia, nu vom mai cunoaște sentimentul că suntem privați de ceva anume. Ne-am născut în condiții diferite, în familii diferite, am avut (sau nu) suport social și emoțional de diferite dimensiuni, ei, luând în calcul aceste lucruri, oare cum ne-am fi putut dezvolta toți absolut la fel? Oare cum am fi putut crește toți absolut în același ritm? Și, până la urmă, oare cum ar arăta lumea dacă am fi toți pe aceeași treaptă a evoluției și am stagna cu toții acolo, fie ea și cea mai înaltă treaptă?

Ne place sau nu, adevărul este că trebuie să muncim pentru a obține lucruri mari în viață. Ne place să credem sau nu, dar în spatele oricărui succes se află o muncă imensă a celor implicați.

Am să rezum tot ce am scris în acest articol la câteva idei de bază, pe care mi-ar plăcea să le porți în minte măcar până le „digerezi” în întregime. 🙂

  • Când judeci pe cineva, amintește-ți că, asemenea ție, și acel cineva are o poveste, despre care nu ai nici cea mai mică idee.
  • Când simți că viața nu mai are rost, amintește-ți că rostul ei nu s-a pierdut, ci doar s-a rătăcit undeva în tine, printre multitudinea de percepții disfuncționale, care-ți blochează existența.
  • Când crezi că nu mai există nici o șansă să reușești, amintește-ți că au existat oameni care s-au confruntat cu situații mult mai dificile ca a ta și au renăscut.

Nu există forțe negre care să te vrea nefericit, există doar stările tale, care contribuie la crearea prezentului și viitorului tău.

Hai să fim atenți la ceea ce simțim și să nu ne lăsăm pradă degradării emoționale, pentru că, până la urmă, nimeni nu ne va scoate din infern, tot noi vom fi cei care va trebui să o facem. Așa că hai să ne ușurăm munca: să lucrăm asupra noastră continuu și constant. Oare de ce putem face acest lucru pentru alții și nu reușim să-l facem pentru noi?

4 Comments

  • Posted March 23, 2016
    by simona

    Buna,
    Foarte interesant articolul, insa da-mi voie sa te intreb, pentru ca aceasta intrebare ma macina de muuulti ani. Bun, inteleg ca eu sunt singura persoana cu care am dreptul sa ma compar, raportandu-ma la mine cea din trecut, cea care sunt azi si cea care voi deveni peste o perioada. Insa…eu…daca azi nu mai sunt cea care am fost acum cativa ani nu are legatura doar cu mine. Faptul ca m-am schimbat deriva si din implicatiile pe care cei din jur sau persoane pe care le-am intalnit la un moment dat le-au avut asupra mea, din felul in care m-am schimbat pentru ca anumite persoane m-au influentat int-un fel sau altul. Nu depinde numai de mine si aici nu arunc asupra nimanui povara sau binecuvantarea faptului ca m-am schimbat. Incerc doar sa iti spun ca noi nu suntem singurii raspunzatori de faptul ca evoluam (sau nu) intr-o anumita directie. Iar faptul ca peste o perioada e posibil sa fiu alta persoana (lucru foarte firesc, de altfel), are de asemenea legatura cu oamenii de care sunt inconjurata si da, de perceptia pe care ei o au asupra mea, eu asupra lor si de felul in care las ca aceste lucruri sa ma afecteze. Insa, oricum ar fi, eu ma voi schimba.

    • Posted March 24, 2016
      by Eugenia Balan

      Buna, Simona, multumesc pentru mentiunile tale. Ai mare dreptate, traim intr-o societate si deci, intr-o oarecare interdependenta unii de altii. Ceea ce am vrut eu sa punctez in articol este ca sentimentul ca suntem privati de ceea ce altii au isi are radacinile in faptul ca ne comparam evolutia noastra cu a altora, in loc sa ne comparam propria evolutia cu… a noastra. 🙂

      • Posted March 25, 2016
        by simona

        M-am gandit ca e posibil sa nu fi inteles eu pe de-a-ntregul ceea ce ai vrut sa scoti in evidenta. Multumesc 🙂

  • Posted March 27, 2016
    by Eugenia Balan

    Cu mare drag 😉

Leave a comment