Mai Există Vreo Șansă să Iubești?

Iadul este incapacitatea omului de a mai iubi – Alexandru Dumas, „Contele de Monte-Cristo”.

Cum se face că unii, fără ca măcar să miște un deget, trăiesc relații frumoase ce se soldează cu căsătorii, și alții, după multe eforturi de a rămâne împreună, se despart – asta e întrebarea care îmi vine tot mai des în căsuța de email.

Pe de o parte – povești cu Cenușărese și prinți, destinați parcă fericirii în castelul lor, iar pe de altă parte – povești cu prinți, ce se transformă în broscoi urâți după un timp scurt petrecut alături de prințese.

Ce să înțelegem din noțiunea de iubire, care se pare că și-a pierdut din însemnătate odată cu evoluția socială la care asistăm? Asta îi macină pe cititorii mei care-mi scriu poveștile lor.

Mă întrebi dacă cred în oameni destinați să se întâlnească, îți mărturisesc că nu știu să-ți răspund la această întrebare.

Mă întrebi dacă există suflete – pereche, și nu știu ce să îți zic.

Într-un final, mă întrebi dacă cred în coincidențe atunci când întâlnim anumiți oameni, și mă pui și pe mine, și mai mult pe gânduri.

Există lucruri pe care mintea umană nu le poate descifra.

Și poate că și eu, asemenea ție, fiind dusă de valul experiențelor de iubire prin care am trecut, nu am găsit răspunsul la întrebările tale, dar am aflat, însă, pe parcurs, că fiecare om care intră în viața noastră are un rol.

Cei care vin și pleacă, ne lasă cu o lecție, cei care rămân – devin parte din ceea ce suntem.

Recunosc, îmi place, la nebunie, să vorbesc despre cei care aleg să rămână în viețile noastre, acceptându-ne așa cum suntem, în fiecare etapă a evoluției noastre, și insistând să ne fie alături, chiar și atunci când noi, mult prea solicitați fiind de grijile vieții, le ignorăm prezența.

Aceasta, după părerea mea, este o dovadă vie de iubire. Nu scuzele, nu joaca de-a presupusul viitorului, nu clișeele că „ești prea bun” pentru mine.

E trist însă faptul că, deși puțini sunt cei care ne rămân alături pe drumul pe care-l parcurgem de la început până la sfârșit, de cele mai multe ori, ne concentrăm mai mult pe cei care pleacă, nu pentru că aceștia ar fi mai importanți, ci pentru că aceștia lasă în urma lor un mesaj, ce așteaptă a fi descifrat.

Adevărul este că uneori pierdem atât de mult timp pentru a descifra mesajele care le-au lăsat cei care au plecat, încât uităm să le fim recunoscători celor care au rămas.

Dar nu există o fericire mai mare decât revelația faptului că, deși ai ignorat oamenii care ți-au fost mereu alături, aceștia au ales să rămână acolo, pentru tine.

Ce se întâmplă, de fapt, cu relațiile noastre și cum se face că asistăm adesea la o degradare atât de urâtă, încât nici nouă nu ne vine să credem?

Abandon, trădare, lașitate, lipsă de respect, lipsă de comunicare, lipsă de toleranță, incertitudine, indecizie – astea sunt puține din semnele care anunță destrămarea unei relații.

Să însemne asta oare că nu ne mai iubim atunci când ajungem să trăim aceste experiențe pe propria piele?

Ei bine, iubirea, de cele mai multe ori, nu are nici o legătură cu comportamentele noastre. Și, nu mai este o noutate că există o mulțime de cupluri care se despart iubindu-se… încă.

Mai mult, există o mulțime de cupluri, care se despart iubindu-se și rămân cu un gram de vină pentru faptul că nu au făcut mai mult pentru a salva relația din care au ieșit. Dar oare unele relații, cu adevărat, nu mai au nici o șansă?

Înclin să cred că nu este niciodată vorba de lipsă de iubire atunci când ajungem la situații-criză în relațiile pe care le avem, dar este vorba, întotdeauna de indecizie și frica de a eșua.

Când un cititor îmi scrie un mesaj de câteva pagini despre probleme la care s-a ajuns dintr-o relație care a avut un început desprins dintr-o poveste, tot ce văd, adesea, scris cu litere roșii deasupra mesajului lui este: „Mi-e frică să iubesc!”, „Și dacă aș eșua, implicându-mă și mai mult?”, „Și dacă îi arăt părți ale mele, pe care nu merită să le vadă?”, „Și, oare merită această relație atâta implicare?”, „Și, oare o să țină?” – cu această listă de întrebări intrăm, încă de la început, în relațiile noastre.

Respectiv, atunci când cei doi simt că relația lor este pe cale de destrămare, urmează: „Și, acum, când relația noastră se duce dracului, ce să fac mai departe, unde să o apuc?”

Din punctul meu de vedere, nu există ceva mai dureros decât să te trezești într-un moment al vieții tale și să îți dai seama că viața ta, fără cel pe care l-ai iubit (sau pretins că ai făcut-o) nu are nici o direcție.

Jacques Salome, în cartea sa „Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege”, a dat o definiție foarte explicită unei despărțiri:

Despărțirea – păstrez ce-mi aparține și pierd ceea ce ia celălalt cu el.

Și cum se face că partea pe care o ia celălalt cu el, de multe ori, este mai mare decât partea care ne aparține nouă?

Dar… cum să nu dăruiești totul din tine atunci când iubești pe cineva? – mă întreabă femeile, adesea mai mult ca un reproș, atunci când le răspund, menționând aceste lucruri.

Iubirea capătă o altă paradigmă doar după ce îți dai seama că nu e nevoie să dai totul din tine, pentru că poți da doar ceea ce are nevoie partenerul tău, așa cum tu vrei să ți se dea doar ceea ce ai nevoie.

Nimeni nu are nevoie de lucruri inutile pentru el. Iartă-mă că îți spun, dacă ai decis să dai totul, cine te-a rugat să o faci?

Tristul adevăr este că există din ce în ce mai puține cupluri care reușesc cumva să se sincronizeze atât de bine, încât par a fi nedespărțite.

Nu te-ai gândit niciodată că acești oameni probabil știu ceva ce nu știu ceilalți, referitor la iubire? Nu te-ai gândit niciodată că dacă modul tău de a vedea iubirea nu funcționează, poate e timpul să schimbi ceva la el? Eu încep să mă gândesc la acest lucru din ce în ce mai des.

Ce crezi despre toate relațiile tale de până acum? Cum ai ajuns să pierzi speranța în iubire și cât de fericit ești în acest moment în acest aspect al vieții tale?

Până îmi răspunzi la aceste întrebări, te invit să-ți analizezi acest domeniu al vieții dacă simți că scârțâie și nu uita, nu ești greșit, dar unele credințe pe care le adopți referitor la acest subiect pot fi greșite.

 

Te îmbrățișez cu dragoste,

Eugenia