„Nu suntem ființe umane care trăiesc o experiență spirituală. Suntem ființe spirituale care trăim o experiență omenească”

                                   (Teilhard de Chardin)

Cu toții ne dorim o viață fericită, o existență încântătoare și o stare de bine spirituală.

Arată-mi un nebun care să nu-și dorească să atingă împlinirea sa ca ființă omenească pe acest pământ. Eu nu am văzut pe nimeni încă. 🙂

Oricât de asemănători am părea că suntem, fiecare dintre noi vede fericirea în mod diferit.

E normal să fie așa, mă întreb de multe ori cum ar arăta lumea dacă am gândi toți la fel. Cu siguranță, nu ar mai fi atât de diversificată și minunată.

Întotdeauna am considerat că nu există noțiune de „gândire corectă” și „gândire greșită”. Pentru fiecare dintre noi modul nostru de a gândi e corect.

Tu nu gândești greșit, iar eu nu am o gândire corectă spre deosebire de a ta.

Nu suntem greșiți, suntem ființe omenești mereu în căutarea adevărului care să corespundă principiilor noastre de existență.

De asta suntem diferiți, pentru a învăța unul de la altul, pentru a împărtăși unul cu altul ideile noastre de viață.

Deși fiecare își croiește drumul personal spre auto-împlinire, în acest articol vreau să îți vorbesc despre 10 factori pe care i-am descoperit eu în călătoria mea până aici, care ne fură adesea pofta de viață.

Repet: acești factori pot să nu se potrivească modului tău de gândire, dar dacă încă ești pe această pagină web, citind acest articol, cu siguranță ești curios să îi afli. 🙂

Am să vorbesc scurt despre fiecare dintre ei, ceea ce te rog este să descoperi pentru tine în care dintre ei te-ai regăsit și dacă ți-a fost de folos până acum. Să trecem la treabă!

Factorii care ne taie pofta de viață, și totuși noi continuăm să le deschidem ușa casei noastre sunt:

1) Trăim conform principiile altora de viață, și fiind conștienți de acest lucru, alegem să ne prefacem că aceste principii ne aparțin nouă, doar pentru a nu dezamăgi oamenii ce fac parte din viața noastră (părinți, iubiți, prieteni etc.).

Aici pot spune un singur lucru: Nimeni nu știe mai bine ca noi ce ne face fericiți, pentru că cei dragi, oricât de dragi ar fi pentru noi, ei nu gândesc cu mintea noastră.

Alege să trăiești conform propriilor principii, chiar cu riscul de a pierde oamenii din viața ta.

Fii sigur că oamenii care te iubesc cu adevărat vor rămâne alături de tine, indiferent ce decizii vei lua tu.

2) Ne tratăm pe noi înșine așa cum suntem azi, nu așa cum am putea fi mâine.

Ne este greu să ne vedem pe noi oameni de succes, fericiți, bogați și realizați, și asta pentru că modul nostru de a fi azi nu ne „prevestește” competența de a ajunge prosperi mâine.

Uităm un singur lucru: că toți oamenii fericiți au avut etape de evoluție, perioade dureroase și lecții învățate în urma lor. Goethe spunea atât de frumos:

„Tratează-l pe om așa cum este și așa va rămâne. Tratează-l așa cum poate fi și ar trebui să fie, și va deveni așa cum poate și trebuie să fie”

Mi-o spun și mie și îți voi repeta și ție de fiecare dată când am ocazia: în orice mâine poți fi mai bun decât azi. Fiecare zi e o nouă șansă de a crește!

3) Ne gândim doar la supraviețuirea fizică, în loc să fim atenți și la cea psihologică.

Nu am spus niciodată că existența materială trebuie să fie pe ultimul loc, evident că dacă ești flămând nu poți fi creativ, evident că dacă nu mergi azi la toaletă nu te poți gândi la planuri de viitor.

Nevoile fizice sunt foarte importante, dar după ele, nevoile psihologice sunt la fel importante.

Nevoia de afirmare, necesitatea de confirmare, apreciere, înțelegere, stimă de sine ridicată etc.

În psihologia sănătății există o teorie, numită social-cognitivă care spune atât de clar că personalitatea omului este întotdeauna un produs al interacțiunii dintre organism și mediu.

Deci, stabilitatea personalității noastre și starea psihologică de bine trebuie întotdeauna căutată la nivelul mecanismelor psihologice și ale factorilor ce îi activează. Sunt singură că înțelegi ce spun.

4) Ne dorim să culegem fructele fără să îngrijim rădăcinile.

Da, e în firea omenească să optăm pentru schimbări exterioare, fără a avea grijă de cele interioare.

Avem tendința de a ne scărpina la urechea dreaptă cu mâna stângă. 🙂 Dacă rădăcinile unui pom sunt putrede, acesta niciodată nu va avea fructe frumoase, zemoase și demne de admirat.

Cred că ai reușit să decodifici mesajul meu.

5) Devenim creația unei programări eronate și totuși continuăm să ne otrăvim în fiecare zi mintea cu idei de viață „eficiente” testate de părinți, bunei, iubiți, oameni care ne învață succesul fără a-l trăi pe pielea lor etc.

Mă întreb de multe ori de ce să urmăm principiile de viață ale celor bolnavi care ne dau lecții despre sănătate, ale celor care trăiesc în mizeri și ne dau lecții despre prosperitate, ale celor care au căsnicii nefericite și ne învață fericirea în relațiile noastre de cuplu?

Oare ce lecții de viață am putea lua de la ei? Îți spun eu: în cel mai bun caz, am putea trăi încă o dată viața lor în miniatură sau, în cel mai rău: am putea eșua în ceea ce ne învață și am avea o viață și mai rea.

Alegerea este întotdeauna a noastră!

6) Le spunem celor din jur că îi iubim fără a ne iubi pe noi înșine.

Vai, de câte ori m-am prins la acesta capitol. Eu sunt un om foarte iubitor și o parte din viața mea iubeam oamenii din jurul meu mai mult ca pe mine.

Ceea ce nu știam atunci e că asta nu era iubire adevărată, ci doar o evadare a mea din mine.

Nu glumesc, nu poți iubi pe nimeni cu adevărat atâta timp cât nu ai experimentat iubirea de sine în adevărat sensul cuvântului.

Marele Jung spunea că nu există o relație împlinită cu oamenii atâta timp cât nu există relație împlinită cu tine. Pentru că relațiile noastre cu oamenii se construiesc în oglinda relațiilor noastre cu noi înșine.

7) Petrecem mai mult timp gândindu-ne la trecut decât la viitor.

Bob Proctor, în minunata sa carte „Te-ai născut bogat” afirmă că trecutul este locul unde 95% dintre oameni își petrec 95% din timpul lor care li s-a dat în această lume.

Mi-am amintit acum de un copil drag mie căruia i-am dat niște lecții de engleză în anii mei de studenție. Citeam cu el un text în care era o frază: „Viața e prea scurtă pentru a… etc.”

El s-a oprit de citit brusc și mi-a spus cu un ton trist: „Viața nu e scurtă deloc, imaginează-ți că eu am acum 8 ani și mai TREBUIE să trăiesc mai mult de vreo 50, îți dai seama?”

Nu am știut dacă să râd sau să plâng pentru starea interioară a acelui copil, i-am explicat că viața nu TREBUIE trăită, ea trebuie savurată.

Mă gândesc și astăzi de multe ori la ceea ce mi-a spus și mă întreb dacă am fost destul de explicită cu el referitor la acest subiect.

Acum îți spun ție, cel ce citești aceste rânduri: viața ta nu TREBUIE trăită, existența ta este cel mai frumos cadou care ți se putea face, fă din ea o capodoperă, bucură-te de ea!

Nu ești obligat să trăiești, dar dacă ești pe acest pământ, cu siguranță ai venit cu o misiune, task-ul tău este să o descoperi și să o urmezi.

8) Vedem doar lucrurile negative din tot ce ni se întâmplă, astfel atragem altele la fel ca ele și apoi ne plângem că avem puțin noroc.

Hai să îți spun un secret: mizeriei îi place compania la nebunie, dacă o lași să trăiască în sufletul tău, ea își va aduce tot cercul de rude și prieteni. Pe ceea ce te focusezi, se extinde! Nu uita că asta e una din legile universului.

Axează-te pe ce e frumos și vei atrage și alte lucruri frumoase în viața ta.

9) Ne otrăvim viața cu frici, îndoieli, pesimism, gânduri negative. Lăsăm aceste emoții să ne fure entuziasmul, ambiția, speranța și credința noastră. Noi nu avem încredere în viață, ne agităm prea mult de la lucruri mărunte și trecem prin viață ca și cum nu am exista.

STOP! Viața ta și a mea are un scop. Nici unul dintre noi nu s-a născut să existe doar, ci să trăiască. Gândește-te ce ai putea face pentru acest lucru.

10) Ne lăsăm emoțiile să ne guverneze viața, în loc să ne guvernăm noi emoțiile.

Aceasta este, probabil, cea mai dificilă sarcină care ni s-a dat pe această lume: să ne controlăm emoțiile care le trăim prin experiențele noastre.

Nu neg, nu e ușor să îți controlezi emoțiile în unele situații când acest lucru e ultimul la care te-ai putea gândi.

Dar ceea ce mă ajută pe mine este să mă opresc puțin, să îmi iau timpul necesar și să îmi dau seama ce factori psihologici determină starea pe care o am.

Sigur, ideile nu se țin lanț în acele momente, dar ai întotdeauna dreptul să îți iei timpul necesar pentru a răspunde la un stimul din viața ta.

Steve Covey, în extraordinara sa carte „Eficiența în 7 trepte” ne amintește că între stimul și răspuns se află cea mai mare dintre puterile noastre – libertatea opțiunii.

Astea sunt cele 10 idei care m-au făcut să scriu acest articol. Pe fiecare dintre ele le-am trăit pe propria mea piele. 😀

Mi s-a spus de multe ori că viața mea e un adevărat experiment, am râs ca la un banc bun, dar acum gândindu-mă serios la acest lucru: dacă viața mea nu ar fi fost un experiment eu nu aș fi scris acum aceste rânduri, care sper din toată inima că te-au făcut să privești din alt unghi existența ta.

Până la urmă viața fiecăruia dintre noi e un experiment, ce învățăminte și lecții învățăm din ea ne privește pe fiecare în parte.

Cineva spunea foarte frumos că orice greșeală rămâne greșeală dacă nu învățăm nimic din ea. Viața ta nu e o greșeală, ea este un manual cu lecții valoroase care te fac să urci în fiecare zi tot mai sus spre vârful auto-realizării.

Tu pe care treaptă ești, cum ți-ai propus să ajungi acolo unde îți dorești? Lasă-mi un mesaj, vreau să știu dacă acești 10 factori și-au fost de folos pentru existența ta.

 

Te salut cu drag,

Eugenia.

Leave a comment