Revederea cu Trecutul: Casa Părintească și Căutarea Amintirilor
Imaginează-ți un adult împlinit, realizat în viață, care vine acasă, la părinți. La părinții care i-au oferit un viitor, l-au susținut să-și urmeze calea în viață. La o familie care a fost funcțională.
Casa părintească îl readuce la rădăcini. Indiferent în ce colț al lumii ar trăi, de fiecare dată când revine acasă, revine la el, cel care a fost odată. La el copil, adolescent, matur sau la alte perioade din evoluția lui. Adultul nostru simte că a revenit la rădăcini.
„La masa asta obișnuiam să îmi fac temele de acasă în școala primară,” își amintește el. „Pe canapeaua asta obișnuiam să depanăm povești cu tata”, “În curtea asta îmi adunam gândurile de fiecare dată când eram trimis să fac curat.”, “În acest colțișor al bucătăriei, mama făcea cele mai bune plăcinte/clătite când eram supărat.” își aduce el aminte.
Sursa: pexels.com
Acum imaginează-ți un alt adult. Un adult care a părăsit casa părintească la o vârstă fragedă, mai mult de nevoie decât de bună voie. Un adult care nu s-a simțit niciodată în siguranță în casa părintească. Același adult care a trebuit să devină părintele propriului părinte la o vârstă timpurie sau să ia rolul de părinte pentru unul din frații sau surorile lui. Cu alte cuvinte, un adult care vine dintr-o familie disfuncțională și revine acasă.
Umblat prin lume, găsindu-și în sfârșit rolul și sensul în viață, el revine la părinți sau la unul din părinți. Disperat să își găsească rădăcinile, adultul revine la mama lui. Bătrână acum, cu doar mici licăriri de claritate în gândire pe ici și pe colo, adultul nostru speră să regăsească o parte din el acolo.
Uitându-se la casa părintească în care a revenit, nu mai găsește nimic însă care i-ar aminti de rădăcini. Nici o urmă a trecutului, nicio piesă de mobilier care i-ar aminti de momentele frumoase alături de mama sau alte rude. Nimic. De parcă orice urmă a rădăcinilor lui a fost ștearsă, odată cu anii, odată cu timpul, odată cu boala psihică a mamei. Ce să facă acum adultul? Unde să își găsească rădăcinile? Să și le creeze el sau să înceapă a le căuta mai departe, mai profund, mai intens? O tristețe îi învăluie inima adultului și o foame și mai mare de rădăcini îl cuprinde.
Sursa: pexel.com
Redescoperirea Sinelui prin Creație și Reconstrucție
Cel de-al doilea adult sunt eu. Poate nu mulți dintre voi s-au regăsit în cea de-a doua poveste. Dar poate că te-ai regăsit în adultul în căutare de rădăcini. Cine ești? De unde vii? Din ce familie te tragi? Ce gene ai? etc. Tind să cred că într-un punct al vieții cu toții devenim adulții în căutare de sens și rădăcini.
Patru ani au trecut de când am încetat lucrul la proiectul Arta de a fi Tu. Patru ani în care am simțit că trebuie să sap mai adânc în mine ca să înțeleg direcția de mai departe a acestui proiect. Dar înainte de toate, direcția mea în viață de mai departe. În fiecare dintre acești patru ani am vrut să revin, dar fără un concept clar în minte. De accea, de fiecare dată când am vrut să revin, am renunțat, nefiind sigură dacă trebuie să abandonez proiectul de tot sau să îl refac complet.
La începutul anului 2025, an în care nici măcar nu îmi planificasem să revin la Arta de a fi Tu, am avut o noapte în care nu am putut închide un ochi. Era în sfârșit o viziune clară a proiectului. Era un mesaj clar de la Dumnezeu că Arta de a fi tu are un viitor și o direcție.
Arta de a Fi Tu: O Chemare la Frumos și Conectare
Mai mulți factori adunați, printre care ultima mea călătorie la rădăcini, recitirea cărții Big Magic de Elisabeth Gilbert și analiza mea interioară profundă din ultimii ani, au făcut ca Arta de a fi Tu să capete în sfârșit un nou început în inima mea.
În cei patru ani cât am lipsit mi-am aflat rostul, am înțeles sensul existenței mele și mi-am aflat calea. În acea noapte în care viziunea despre viitorul acestui proiect nu m-a lăsat să dorm, am avut o revelație profundă. Și anume aceea că Arta de a fi tu a prezis viitorul meu în direcția artei. Altfel cum să explic faptul că am numit proiectul Arta de a fi Tu, fără măcar să fi făcut artă în 2014, când l-am început? Acum a venit timpul să unesc la propriu cele două concepte și proiecte.
În ceea ce urmează îți voi explica mai concret de ce am revenit la Arta de a fi Tu și care este noul concept al proiectului. M-am întors la proiectul meu de suflet pentru că:
- Mi-am dat seama că un proiect, asemenea unei relații, are nevoie de o reconfigurare uneori, pentru a continua și funcționa.
- Mulți dintre voi, cititorii, ați continuat să îmi scrieți și să mă întrebați când revin. Pentru asta, mă înclin și plec capul în fața voastră. Atunci când eu am renunțat, voi ați continuat să credeți că Arta de a fi Tu are un viitor.
- Pentru că prin crearea de artă mi-am dat seama că nu doar ceea ce creez în atelierul meu, dar și ceea ce scriam înainte pe acest website avea același mesaj: acela de a-ți descoperi frumusețea interioară.
- Pe parcursul proiectului Arta de a fi Tu am scris mai mult de trei cărți, care nu au văzut niciodată lumina zilei din frica de imperfecțiune. Acum e timpul să revin la scris și să decid soarta de mai departe a acelor manuscrise. Viața e scurtă, și dacă ar fi azi să mă întreb care este unul din regretele mele, acela ar fi probabil faptul că nu am continuat un proiect de suflet, care a început acum zece ani.
Arta de a fi Tu devine deci:
- Un proiect despre autenticitatea emoțiilor noastre și experiențelor de viață.
- Un proiect cu orientare sufletească mai mult decât unul cu orientare teoretică.
- Dintr-o călătorie a exploratorului, o călătorie a omului îndrăgostit de viață, de stabilitate și echilibru emoțional, de angajament, de constanță.
- Dintr-un concept egocentric (Dacă te alegi pe tine, nu ai cum să greșești), într-unul de iubire, de unitate, de integrare, de comuniune (Dezvăluie-ți frumusețea). Pentru că doar descoperindu-ne propria frumusețe interioară putem oferi din ea celor din jur. Oare nu Dostoievski spunea că frumusețea va salva lumea?
Sursa: freepik.com
Oamenii se dezvoltă, cresc, se schimbă. Și eu m-am dezvoltat. Și eu am crescut de la exploratorul care-și cauta drumul și sensul în viață, la căutătorul de stabilitate, de angajament, de comuniune, de constanță. Dacă nu te regăsești în aceste concepte noi, ai libertatea să nu mai vizitezi acest website. Dacă însă simți că ceea ce scriu e încă relevant pentru tine, atunci e bucuria mea să te am alături.
Drumurile se despart uneori când oamenii sunt în diferite faze ale evoluției sau comuniunile devin și mai puternice când oamenii rămân împreună, indiferent că sunt în diferite perioade ale evoluției emoționale și spirituale. Până la urmă, avem atât de mult de învățat unii de la alții, indiferent în ce etapă a călătoriei emoționale și spirituale ne aflăm!
Până ne revedem, îți mulțumesc că ai rămas alături de mine. Te așteaptă surprize frumoase.
A ta,
Eugenia