Grația Umilității. Diferența Dintre Umilință și Umilitate

Frica de a fi umilit este vocea care deține cel mai mult control în psihicul uman. – Caroline Myss

“Wow, există, cu adevărat, o diferență dintre umilință și umilitate?” m-am oprit, ca din reflex, din lectura cărții minunatei autoare Caroline Myss, atunci când ajunsesem la descrierea dată de ea cu privire la acești doi termeni.

M-am grăbit repede să caut în Oxford Dictionary înțelesul fiecăruia dintre aceste două cuvinte separat, apoi în DEX… rezultatul a fost același pentru ambele.

“Aparent, sunt sinonime, mi-am spus, în timp ce-mi simțeam mintea “înfierbântată”, procesând acești doi termeni, și totuși… diferența este una enormă“, m-am auzit spunându-mi.

Trebuie să recunosc că nu m-am gândit niciodată până acum la cât de mult ne influențează deciziile frica de a fi umiliți.

Aceasta este, cu adevărat, una dintre cele mai mari frici cu care ne confruntăm (noi, cei din poporul român, într-o măsură mai mare decât alte popoare, iertată să-mi fie îndrăzneala).

Amintește-ți măcar o dată când ai fost nevoit să schimbi direcția unei decizii, pe care ai luat-o din timp, din frica de a te confrunta cu o viitoare umilință.

Amintește-ți măcar o dată o situație în care ți-ai neglijat vocea intuiției, din frica ca cei care te înconjoară să nu te considere “altfel”, ca să nu zic nebun, fiind ghidat de frica de a fi umilit.

Dacă ne concentrăm mai bine, fiecare dintre noi, vom găsi în trecutul nostru momente în care ne-am simțit umiliți și răniți profund de această trăire emoțională.

Ce am făcut mai departe? Am acceptat să lăsam să crească în noi rădăcinile unor emoții negative, care au devenit în timp, respingătoare nu doar pentru cei care ne înconjoară, ci mai ales pentru noi înșine.

Ne-am făcut planuri de răzbunare, am lăsat mândria să devină ghidul nostru, am ales să punem o mască care nu suntem noi, pentru a nu mai permite vreodată trăirea de a fi umiliți să facă parte din viețile noastre.

Care este diferența totuși dintre umilitate și umilință? Despre asta vreau să discutăm mai detaliat în cele ce urmează.

 

La Fel cum “a Crede” nu este Egal cu “A Avea Incredere”, Nici Umilitatea nu este Egală cu Umilința

Deși nici unul dintre dicționare nu face vreo diferență semnificativă dintre umilitate și umilință, discrepanța dintre aceștia doi termeni este mai mare decât ne-am putea imagina. Hai să încerc să explic.

Umilința se referă la trăirea de a ne simți inferiori celorlalți (celor cu care de obicei obișnuim să ne comparăm).

Umilitatea se referă la smerenie (cei care practică religia probabil vor înțelege cel mai bine acest concept).

Sentimetul de a te simți umilit de cineva poate activa în tine resentimente și dorința de a te răzbuna, dar menținerea umilității te ajută să dezvolți o atitudine de detașare.

Umilitatea îți permite să înțelegi ce îi determină pe anumiți oameni să adopte un anumit comportament și să transcezi orice negativitate care se îndreaptă înspre tine.

Umilitatea te ajută să realizezi că acțiunile negative ale unei anumite persoane nu te vizează pe tine direct și că oricine altcineva poate fi ținta unei persoane supărate.

 

De Unde Începe și Unde se Termină Grația Umilității?

Grația cuprinde multe calități pe care le poate avea o ființă umană: compasiune, empatie, răbdare, înțelepciune, intuiție, iertare, speranță, gratitudine, dar și umor, bucuria lucrurilor mărunte, creativitate, dorința de a-ți înfrunta fricile, entuziasm, umilitate…

Umilitatea nu doar că îți permite să fii detașat de ceea ce consideri ofensator la adresa ta, ci și îți permite să recunoști calitățile pozitive pe care le au cei din jurul tău.

Expresia “Spune-mi pe cine admiri și-ți voi spune cine vei deveni” nu mai are un impact atât de puternic cum a avut odată asupra mea. De ce spun acest lucru, chiar de sunt conștientă de contraversa acestei afirmații?

A existat o perioadă lungă în viața mea în care am căutat doar modele de viață care să mă inspire. Nu e nimic greșit până aici. Greșeală, din punctul meu de vedere, se naște din momentul în care devenim atât de avari în a vedea și a imita reușitele celor de succes, încât ignorăm frumusețea și grația celor care au, poate mai puțin succes în lumea materială, dar sunt cu mult superiori nouă reușitelor emoționale și spirituale pe care le-au realizat.

Am ajuns într-un punct al existenței în care îmi dau seama că a te identifica doar cu lumea materială este un antonim al umilității și eu cred că omul are datoria, în primul rând față de el, și apoi față de umanitate, să practice acest termen.

Forța opusă a umilității este mândria, ne spune și Caroline Myss. Te face un prizonier al ego-ului și al lumii ce te înconjoară.

Personal, am obosit să fiu un prizonier al ego-ului meu.

La un moment dat ajungem să realizăm cât de mult se reflectă lumea dinăuntrul nostru în cea exterioară.

 

Cum se Traduce Frica de Schimbare în Termenii Umilității?

Suntem încă prea slabi și vulnerabili în fața lumii exterioare. Anume din acest motiv avem nevoie de umilitate!

Umilitatea ne dă puterea de fi detașati de părerile și influențele negative din jur.

Umilitatea ne dă puterea să înlăturăm acea foame permanentă de atenție de la cei din jur, de acceptare, de laudă falsă…

Poți fi milionar, poți fi proprietarul a cinci case, poți avea angajați sute de oameni și să te consideri liber pentru că ești “the Boss”, dar în cele din urmă, dacă te-ai scufunda în adâncurile tale ai realiza probabil că nu ești decât o marionetă a mândriei, care te face să crezi că ai o identitate și ești superior celorlalți.

Umilitatea înseamnă a ști să gestionezi cu inteligență emoțională și înțelepciune ceea ce deții, atunci când viața îți dă mai mult decât alții au.

Umilitate înseamnă a realiza că există un motiv pentru care ți se dă ceea ce ți se dă.

Într-un final, umilitate înseamnă a accepta nevoia de a face schimbări, fiind conștient și totodată responsbail de faptul că schimbare înseamnă, într-o măsură mai mică sau mai mare, pierderea controlului, anticipând astfel și dezvoltându-ți imunitatea la trăirea de a te simți umilit.

 

Locul Umilității într-o Existență Umană. Poate fi Practicat Acest Termen în Lumea în Care Trăim?

Aud și citesc multe dintre comentariile celor care abia au făcut cunoștință cu blogul meu: “E frumos ceea ce scrii, dar nu e real, nu e aplicabil în lumea reală!”

Poate că sunt o naivă, poate că dau senzația că ceea ce scriu vine dintr-un copil care nu trăiește la fel ca ceilalți “într-o lume a răutății”.

Tot ceea ce scriu, aplic și cred cu tărie că pentru fiecare dintre noi lumea e exact așa cum alegem să o vedem.

Eu aleg să văd partea frumoasă, aleg să văd oamenii care fac lucruri nobile (chiar dacă trăiesc în aceeași lume a răutății), aleg să îmi înfrumusețez existența prin creativitate și artă, aleg să dau răspuns frumos și celor care îmi vorbesc urât, aleg să evit cercurile sociale care nu mi se potrivesc, aleg să văd și să practic frumosul, pentru că altfel lumea nu ar fi decât un loc pustiu și trist.

Umilitatea este o noțiune, denumirea căreia am descoperit-o recent, dar care făcea deja cumva parte din mine, într-o măsură mai mică sau mai mare.

Umilitatea nu este o trăire propriu-zisă. Umilitatea este o trăire ce se formează odată cu aplicarea compasiunii, empatiei, răbdării, iertării și generozității față de cei din jur.

Mai există multe lucruri pe care vreau să le învăț și îmi doresc cu toată ființa mea să mai găsesc măcar încă pe atâtea lucruri frumoase despre viață care m-au entuziasmat până acum, pe câte am găsit până în acest punct al existenței mele.

Dacă simți că umilitatea este o calitate pe care îți dorești să o practici, atunci fă-i loc în viața ta, dacă nu, te rog, ignoră aceste rânduri și caută-ți o cale a ta care să simți că-ți aparține.

O idee nouă te poate insufleți sau te poate lăsa indiferent. Oricare dintre aceste două trăiri le simți în acest moment, nici una dintre ele nu este greșită.

 

Cu tot respectul pentru trăirile tale,

Eugenia.