Era mai bine dacă muream. Sunt plictisită de viaţă. Am fost o vacă de muls – Tita Cristescu.
Așa începe povestea Titei Cristescu – cea mai frumoasă femeie a României din perioada interbelică.
Recunosc, m-a impresionat profund povestea ei, și asta pentru că am descoperit că, deși au trecut atât de mulți ani, noi, reprezentantele sexului frumos, încă continuăm să credem că frumusețea exterioară ne-ar putea dărui o viață lipsită de griji.
Și, astfel, în loc să ne axăm pe noi ca întreg, ne concentrăm doar pe o singură parte a ființei noastre, tinzând să o dezvoltăm continuu: aspectul exterior. Și ce se întâmplă? Uităm cu desăvârșire de noi ca personalități, iar viața nu ezita niciodata să ne dovedească că nu doar frumusețea contează.
Așa ajungem să ne urâm pe noi înșine pentru timpul prețios pierdut, investit doar în aspectul fizic.
E adevărat, și am fi ipocriți dacă am nega faptul, că în lumea în care trăim frumusețea nu este doar un moft, ci o necesitate.
E trist însă că ajungem, de multe ori, să facem din aceasta un obiectiv primordial în viața noastră, uitând că dezvoltarea intelectuală și emoțională necesită și ea, la rândul ei, investiții.
Îți spun cu mâna pe inimă că știu cum e să fii întâmpinat după aspectul exterior și să ți se taie, din start, șansele la a dovedi că ești mai mult decât ambalajul tău.
Îți spun cu mâna pe inimă că am știu ce înseamnă să fii privită doar ca un trofeu, cu care cineva s-ar putea mândri, fără ca măcar să se ia în calcul ideea că, pe lângă ceea ce exprimă exteriorul tău, există posibilitatea să ai ce exprima și la nivel intelectual.
Și nu e nimic de mirare, atâta timp cât societate a implantat în noi ideea că aspectul fizic e cel care contează cu adevărat. Așa s-a ajuns la faptul că oameniilor au început să le pese doar de frumusețea exterioară, fiind convinși că aceasta ar fi biletul lor norocos în viața care li s-a dat.
Păcat că ne facem că nu știm că:
- Frumusețea este o carte de vizită doar în primele momente când facem cunoștință cu cineva, până în clipa în care personalitatea noastră e cea ce urmează a fi dezgolită.
- Frumusețea poate fi o binecuvântare când știm să o valorificăm și un blestem, când ne bazăm doar pe ea.
- Frumusețea nu ne caracterizează ca oameni, frumusețea ne caracterizează doar ca aparențe.
Nu vreau să spun, nici pe departe, că aspectul exterior nu are nici o importanță atunci când vorbim despre imaginea noastră, vreau doar să spun că atunci când ne axăm doar pe acesta, uităm de celelalte aspecte ce ne-ar putea aduce adevărate satisfacții. Și, până la urmă, nu doar fizicul este ceea ce ni s-a dat să îngrijim în această lume.
Frumusețea nu aduce fericire, atâta timp cât nu este urmată de inteligență emoțională și intelectuală. Și cazurile despre femei frumoase, bătute până aproape de moarte de partenerii lor, dovedesc acest lucru.
E, de-a dreptul, înfiorător, să cunoști femei cu o frumusețe pe care mulți ar invidia-o, inteligente, care au ajuns să vadă moartea cu ochii, pentru că nu s-au dus de lângă așa-numiții iubiții lor, încă de la prima palmă.
Poți să fii al naibii de frumoasă, poți să sucești toate gâturile bărbaților atunci când treci pe stradă, dacă nivelul inteligenței tale emoționale, este sub medie, nu te aștepta la o viață extraordinară.
În zilele în care trăim, frumusețea fizică este, fără îndoială, cea care vorbește la prima vedere, însă frumusețea emoțională vorbește mai mult, doar cu o simplă analiză a vieții omului.
Societatea de azi încă se luptă cu stereotipul frumuseții exterioare drept bilet de intrare într-o lume a împlinirii.
Dar dacă am face un studiu pentru a evalua această credință, am scoate la iveală, cu siguranță, sute de cazuri în care zeițele sexului frumos au picat testul inteligenței și au ajuns, în cel mai bun caz, soții nefericite ale dominatorilor, iar în cel mai rău – mărfuri de schimb al celor care au știut să profite de slăbiciunile lor.
E adevărat că e foarte greu să nu te gândești că frumusețea te-ar putea salva, atunci când îți dai seama că aceasta ți s-a dăruit, cu vârf și îndesat, de la mama-natură.
E nevoie de foarte multă putere interioară pentru a renunța la aceasta ca la un atu și a fi recunoscătoare vieții pentru ea, dar, totodată, a-ți lua viața în propriile mâini, pentru a face din ea ceea ce ți-ai dori cu adevărat să faci.
O spun de fiecare dată când sunt întrebată de ce nu mă folosesc de aspectul meu exterior pentru a obține independență financiară și “o familie fericită”:
Exteriorul te poate salva doar la început, însă nu-ți poate umple golurile ființei tale, nici cele intelectuale, nici cele emoționale. Și atunci cine are nevoie de o păpușă inexpresivă în viața lui?
Oare ce-ar fi să investim în noi, în ansamblul a ceea ce suntem? Și, până la urmă, dacă natura a vrut să ne înzestreze cu frumusețe exterioară, ce-ar fi ca noi să ne ocupăm mai mult de cea intelectuală și emoțională?
Îmi place să repet, mai în glumă mai în serios, că nu există un bărbat mai sexy pe lumea asta decât cel inteligent intelectual și emoțional, așa cum nu există o femeie mai sexy decât cea frumoasă la exterior și implicată în dezvoltarea ei.
Și, cel mai important este că frumusețea fizică o poți cumpăra (dacă te axezi doar pe acest lucru), cea interioară însă… nu.
Cât de frumos ești pe dinăuntru? Îți simți progresele emoționale și intelectuale de la o zi la alta?
Aștept răspunsurile tale în comentarii sau în căsuța mea de email, cum m-ai obișnuit. 🙂
Te îmbrățișez cu dragoste, om frumos,
Eugenia.
