„Una din cele mai mari slăbiciuni ale omenirii este frecvența cu care se folosește cuvântul „Imposibil”. Acest cuvânt cunoaște toate regulile care nu funcționează și toate lucrurile care nu pot fi făcute”
(Napoleon Hill „Gândește și devii bogat”)
M-am trezit de multe ori în discuții cu cineva să îmi dau seama că tot ce desparte acea persoană de visul ei este cuvântul imposibil.
Acest cuvânt, odată rostit, blochează toate soluțiile pe care le poate găsi mintea omenească pentru a transpune în realitate o idee, de orice gen ar fi aceasta.
Cred cu tărie că orice om poate obține ceea ce-și dorește cu adevărat dacă este dispus să treacă „prin foc și pară” pentru acel ceva.
Am obosit să tot aud scuze din partea oamenilor doar pentru că le e frică de riscurile care ar putea apărea în calea spre realizarea dorințelor sale.
Un lucru e sigur: nimic nu cade de nicăieri, dacă vei obține sau nu ceea ce îți dorești ține doar de tine și de insistența ta.
Paradoxal sau nu, eu, cea care îți scriu acum despre cuvântul imposibil, am trăit multe decepții referitor la visurile mele.
Eu am fost întotdeauna un om cu visuri mari, cu idei uriașe pentru mine, am optat mereu să-mi depășesc condiția, de aceea nu am stat niciodată cu mâinile încrucișate.
Fiind mereu plină de idei, am avut o groază de eșecuri în realizarea unora dintre ele, dar un lucru știu sigur: când am știut cu certitudine ce-mi doresc am obținut acel lucru, creând circumstanțe pe care nici nu le-aș fi visat vreodată.
Din experiența mea, mai există o categorie de oameni: cei care știu exact ce-și doresc, însă așteaptă să apară „persoanele potrivite” în viața lor pentru a le realiza visurile.
Am avut și eu astfel de perioade în viața mea, cu visuri în buzunar și mereu în așteptarea unor „ființe supranaturale” cu putere miraculoasă destinate să îmi îndeplinească mie dorințele.
E decepționant însă momentul când descoperi că acești oameni nu există decât în imaginația noastră. Darwin spunea că:
„Omul este interesat direct și imediat de propria persoană”
Nu e o descoperire, nu e nimic șocant în acest citat, e doar un adevăr pur, constatat încă de marele Darwin – autorul teoriei evoluționiste.
În asemenea condiții, o viață nu ne-ar ajunge să așteptăm oamenii minune care ne-ar îndeplini dorințele noastre. 🙂
Nimeni nu neagă faptul că trăim într-o societate, e normal să întâlnim oameni speciali care au o contribuție deosebită la realizarea unora dintre visurile noastre.
Strategia cea mai eficientă este să începem noi, mai întâi, să străbatem drumul spre visurile noastre, iar pe parcurs, cu siguranță vor apărea oamenii potriviți la momentul potrivit.
În plus, dacă vom aștepta mereu confirmări și validări din partea oamenilor referitor la ideile noastre pe care le visăm realizate, crezi că le vom obține întotdeauna.
Nici un om nu-ți poate cunoaște mai bine potențialul decât o poți face tu.
Ne-am obișnuit să privim oamenii de succes și să îi apreciem conform rezultatelor sale exterioare, dar câți dintre noi conștientizează că în spatele a ceea ce sunt ei există o muncă colosală?
Știai că nu e suficient să ai talent, mai ai nevoie și de valorificarea lui, prin muncă asiduă și ore de antrenament continuu?
Cine nu-l cunoaște astăzi pe Sylvester Stallone? Cine nu a privit măcar un film în care acesta joacă? Dar știi că acestui om nu i s-a dat nici o șansă la începutul carierei lui?
Știi că a fost refuzat de mii de ori la Hollywood la casele de discuri, pentru că nimeni nu vroia să-i dea nici un rol din cauza defectului cu care se născuse – gura strâmbă?
Acest om și-a vândut câinele pentru 25$ – unicul lui prieten care-i mai rămăsese după divorțul de soția lui.
Era sărac lipit și totuși a refuzat 125.000$ pentru scenariul pe care-l scrisese, cu condiția ca el să nu joace în filmul lui.
Acest om știa că-și dorea mai mult ca orice pe lume să devină actor, așa că după nenumărate refuzuri, a găsit o casă de producție, în final, care i-a oferit 35.000$ pentru scenariul său de film și rolul principal în filmul lui.
Acest film se numește “Rocky 1”, filmul care a câștiga Oscarul și 200 de milioane de dolari. E o poveste de viață fascinată.
Am spus întotdeauna că dovedim că suntem cu adevărat oameni puternici doar atunci când reușim să ne descurcăm cu ceea ce avem, acolo unde suntem, așa cum suntem la acel moment.
Orice defect cu care ne-am născut sau nu, felul nostru de a fi, circumstanțele pe care le atragem nu sunt deloc întâmplătoare, cu siguranță avem de învățat ceva din ele, cu siguranță ne ajută să creștem în viața pe care o avem.
Mi se pare excepțională teoria minunatei Louisa Hay, care spune că ne-am născut în această viață, în acest corp, în această familie, în astfel de circumstanțe pentru a învăța lecțiile pe care avem nevoie să le învățăm pentru creșterea noastră spirituală.
Nu ai de ce te critica că te-ai născut cu o oarecare deficiență, defect, problemă fizică – ești așa cum ești pentru a învăța ceva din asta, ceea ce ai de făcut întotdeauna este să reușești să faci ce poți mai bine pentru tine, în situația în care ești, așa cum ești – asta e cea mai credibilă dovadă de iubire de sine și de viață.
Buddha spunea atât de frumos că:
„Cine se cucerește pe sine, e mai puternic decât cel care învinge 1000 de inamici, într-o mie de bătălii diferite”
Să te cucerești pe tine înseamnă să renunți la critică și luptă continuă cu modul tău de a fi.
Nu fi primul care sare în apărarea altora care îți pun etichete, fii primul care sare în apărarea ta.
Nu le permite altora să îți spună ce poți face tu și ce nu poți, pentru că nimeni nu te cunoaște mai bine ca tine.
Viața e cu adevărat prea scurtă pentru a suferi din cauza etichetelor puse de alții, pentru că acestea sunt prea neînsemnate pentru a li se acorda atenție.
„Dacă îți iubești viața, nu pierde timpul, spunea Bruce Lee, pentru că timpul este principalul ingredient din care este compusă viața”
Noi nu observăm cât de repede trece timpul, noi nu ne dăm seama că în loc să facem lucruri mărețe cu viața noastră, noi alegem să plângem și să îi criticăm pe cei din jur pentru părerile lor despre noi.
Nu e nevoie să îi dovedești nimănui nimic, e nevoie doar ca tu să fii absolut împlinit cu tot ceea ce faci.
Oamenii au mereu păreri împărțite, oamenii îți vor da mereu sfaturi conform experiențelor personale de viață. Oamenii văd doar aparențele, nu și rădăcinile, pe scurt: oamenii vor să creadă în povești, și astfel fac din viața lor o iluzie.
Ei își doresc să creadă că cei care au dobândit succesul și împlinirea în viață au avut noroc, au o „soartă scrisă în stele” etc., pentru că e mai ușor să admiți acest lucru decât faptul că în spatele oricărui succes se află o muncă colosală.
Ne e frică să muncim, dar ne dorim rezultate excepționale. Nu asta e rețeta fericirii, nu așa vom dobândi pacea și armonia interioară.
Un ultim gând, înainte de a încheia acest articol este că avem obligația morală față de noi să strigăm întotdeauna mai tare decât „Nu Pot” –ul cuiva, dacă alții consideră că noi nu putem face ceva, există o singură metodă de a nu lăsa părerea lor să ne frustreze – acțiunea de a face exact ceea ce a fost catalogat cu insigna „Nu pot”.
Faptele strigă întotdeauna mai tare decât cuvintele!
